Vreau să ningă

Fii atent.Ştii ce am mai făcut?Am stat şi am aşteptat să ningă.Să se facă acele 0 grade şi să cadă măcar un fulg.Da de unde?Dacă nici în guvern nu ninge...Altceva?În afară de ninsoare?Nu.Nu-mi doresc.Aaaa...şi să fiu cu prietenii mei în jurul unui foc de tabără, ascultând cântece de munte şi multe alte idioţenii.Şi visele se leaga de adevăr:))Aştept să vină acel "ceva" care să mă facă să zâmbesc mai mult de 5 minute.Oooo da.Hope so.În rest...HaveANiceLife(and a song)!

Şi totuşi, te iubesc...T_T

Noapte bună

Învaţă-mă să plâng zâmbind-
Stop.
Băi, vezi că iar ai greşit versul.
Ajută-mă să tac, şoptind
un "Te iubesc"
în fiecare noapte.
Delirez,flirtez,creez.
Una, două săptămâni,
mâncând aceeaşi pagină
dintr-un roman
de dragoste.
Disperat, alerg spre un nou început
al unei noi rime;
poţi vedea în trecut,
şi poţi schimba doar viitorul.
Sunt nebun, idiot,
ce mai contează?
Atâta timp cât mă iubeşti,
delirează.
Eram fericiţi, mai ştii?
Bun.
Eu încă sunt.
Scrii?
Te las atunci
să faci fraze fără dungi
şi să colorezi curcubeul.
Ai uitat să pui mov.Nu are nimic.
Nu te mai complic.
Ia-ţi cafeaua!
Arde!
Ah, iar am ceva cu ţigarea...
Nu vezi că s-a stins...
Ştii că, la un moment dat,
firul se rupe, şi uiţi să strigi.
Stai calmă.Tot în ale mele braţe
pici.
Hai, închide fereastra,
pune capul pe umărul meu,
ascultăm "Vama"
veche...
Acum, la final, te sărut
uşor pe frunte
şi îţi reamintesc că 1+1
nu e o sumă.
Noapte bună.

Jurnalul unui homosexual

Vreau să fac dragoste, dar vreau să şi mănânc.Ce să fac mai întâi:să mănânc sau să fac dragoste?Aş putea să le fac pe ambele în acelaşi timp?Nu...
Era blondă...şi mai era şi noapte.Îmi amintesc ca şi cum ar fi fost ieri.Ceva de nepătruns.Cerea satisfacţie sentimentală.De la cine?De la mine?Cum să-i ofer aşa ceva?Nu am avut niciodată această capacitate, dacă o pot numi aşa.Stătea întinsă pe pat...ca o cuvertură abia pusă.Cerea, însă tot ceea ce putea primi era dezinteresul meu.Ochii mari, albaştri, buzele cărnoase, de un roşu stins, nasul ei drept şi mic, ce aducea puţin cu nasul fostei mele femei, halatul roşu ce o învelea doar până deasupra genunchilor, mă făceau să strig, să ard pe interior.Ce vrea o femeie?Totul sau nimic.Ea ştia că o să vină momentul în care aveam să cedez, dar nu...Nu am mişcat nici degetul mare de la picior, pe care obişnuiesc să îl mişc atunci când mă emoţionez.Îmi orientam privirea în funcţie de musca ce zbura dintr-un colţ în altul al camerei.La un moment dat a obosit şi s-a aşezat pe lustră.Parcă simţeam o legătură mai puternică între mine şi...muscă decât între mine şi ea.Ciudat.Nu mi s-a mai întâmplat aşa ceva.Cel puţin, nu cu o muscă...
Au trecut zile şi nopţi, iar pe pat a mai rămas doar cuvertura şi mirosul halatului roşu.
Au urmat întâlniri, probabil cu cele mai urâte şi groaznice persoane pe care aş fi putut sş le cunosc.Totuşi, nu credeam că o să dau peste el... O jucărie perfectă.Numai că el stătea pe fotoliu, lângă fereastră, iar eu, întins pe pat.Privirile lui mă atingeau îngrozitor.Nici să respir nu mai puteam.Fiecare răsuflare îmi era tăiată de fiecare bătaie a inimii sale.Îmi amintesc că şi-a dat jos mănuşile negre şi paltonul, pe care le-a atârnat în cuier.
S-a apropiat de mine şi s-a întâmplat.Un sărut incredibil. Ceva ce nu am mai simţit până acum. O satisfacţie exagerată a întregului corp.Ce s-a întâmplat?,cum s-a întâmplat?, când s-a întâmplat? erau nişte întrebări inutile ce mi le puneam în acel moment.Nu reuşeam să scap sau poate nu voiam.Ce privire tulburătoare...nu mai puteam rezista.”Da!Asta vreau !“, mi-am zis după aceea.Au trecut ani şi ani, iar pe pat stau aruncate, în fiecare dimineaţă, o perche de mănuşi negre şi un palton...

Mâine

Mâine o să duc gunoiul.Mâine o să vorbesc cu el.Mâine o să mă uit la filmul meu preferat.Mâine o să mănânc îngheţată, chiar dacă sunt răcită.Mâine voi vorbi cu cineva.Mâine nu mă voi duce la ore, pentru că nu am chef.Mâine o să-mi gasesc medalionul pierdut.Mâine voi urla de durere.Mâine voi plânge.Mâine iţi voi face cu mâna la plecare.Mâine o să-mi bat joc de tine.Mâine dansez, am zis!Mâine nu mai dorm de după-amiză.Mâine se împlinesc două săptămâni.Mâine o să împlinesc 18 ani.Mâine o să mă înscriu la facultate.Mâine mă vei cere de soţie!Mâine vom merge pe sârmă într-un dezechilibru total.Mâine voi fi un actor într-o piesă urâtă...Mâine, publicul va arunca cu flori galbene şi roşii.Crizanteme?Mâine îmi vei spune că vrei să închei povestea alături de alta.Bine.Mâine nu mă voi schimba.Mâine iţi voi picta chipul în cele mai frumoase culori, asa cum nimeni nu a reuşit până acum. Dar tu ştiai că mâine toate stelele vor cădea?Da, pentru noi.Mâine voi visa singură.Mâine, tată, vei muri.Mâine îmi voi lua totul înapoi.Mâine voi păşi în deşert.Mâine voi cerşi un loc în înalta societate.Mâine le voi spune:"Pardon, eu eram în faţă."Mâine, tată, vei fi incinerat, aşa cum ţi-ai dorit.Mâine voi demisiona, din cauza indiferenţei teatrale.Mâine, îmi voi aminti cum te-am iubit.Dar dragă, mâine de ce nu ai venit?Pregătisem cafeaua.Păcat.Era fără zahăr, cum îţi place ţie.Mâine voi face chetă pentru un copac.Mâine voi spera la o amintire vagă din trecut.Mâine îmi voi iubi mama.Cred că nu am reuşit să o fac mai demult...Mâine e ultima rată la maşină.Mâine...accident de maşină...Mâine mor.Stai dragă, mâine nu ţi-ai făcut programare la coafor?Ah.Iar am uitat.Mâine e mereu, ieri...te înjur.

Azi

Fumez doar trecerea timpului.
Fumez stropi de apă.

Marţi - cuvânt

Azi, marţi, e ziua în care realizez că totul e alandala.Poate mi-am dat seama mai demult, dar nu am vrut să dau importanţă prea mare acestui fapt.Stau, privesc şi mă simt încătuşată.E de vină schimbarea mea, sau m-am schimbat o dată cu schimbarea celorlalţi?Un joc de cuvinte, un joc de sentimente, un joc de consecinţe nebăgate în seamă duc la degradare.Mofturi...Priviri aruncate, ceva gen:"Bă, tu ştii cine sunt eu?" sau"Ce nu înţelegi?E atât de simplu!", au devenit un mod de salut cotidian.A început să îmi fie frică să mai scriu.Pentru că nici aşa nu mă mai regăsesc pe mine.Cred că o să mă apuc să ascult şi eu muzică comercială(aşa că,Guţă, fii pe fază, că vin!),o să tac din gură când e cazul, o să ascult şi o să accept.Nu...:-J Nu e bine nici aşa.O să fiu eu şi... ceilalţi.

Ironie

Ascultă-mă, o singură dată
Fii atentă la cuvinte
Iartă.
Un strigăt de ajutor îmi sfâşie gâtul
Un singur tată,
Pleacă.
Stai şi priveşte
Cum încet, încet
Situaţia te depăşeşte.
Dar gândeşte-te la mine,
La viaţa ce-o duceam înainte,
Ţii minte ce-mi ziceai?
“Tata te iubeşte
Dar câteodată greşeşte.”
Şi ce?Greşeala se plăteşte.
M-am săturat să-mi pierd serile
Venind de la şcoală
Ascultând toate mizeriile.
Ştiu că nu mă auzi,
Că nu vorbeşti cu mine,
Că vrei să renunţi,
Dar vreau să te fac să regreţi.
Tot ce ţin în mine
E poezie
Şi mă doare
Căci nu pot vorbi cu nimeni.
Parcă tu erai cel mai bun psiholog,
Puteai repara orice,
Mamă, spune-mi,
De ce?
E singurul mod în care pot exploda,
Nici să plâng nu pot.
Prietenii mei...
Mi-e rusine de ei
Atunci când le plang în faţă
Şi nu le pot explica
Ce se întâmplă cu viaţa mea.
Doamne, nici nu ştii cât căcat mănâncă toţi
Toţi din jurul tău,
Toţi din jurul meu,
Aş vrea să uiţi numele meu.
Ce spun? Nu ai cum.
Poate să mă ierţi
Şi să continui
Încercând să visezi
La viaţa pe care nu o ai.
Tată, nu mai bea
Şi tu, mamă, nu mai spune da,
O să fie totul bine
Pentru că nu e.
Şi strig până când cineva
Îşi va da seama
Că şi-a irosit viaţa
Lăsând-o purtată de un viciu.
Pentru asta pierzi.
Pe mine m-ai pierdut demult
Şi nu-ţi trebuie nimic mai mult
Să mă faci să cred
Că eşti mai bun.
Greşeala se plăteşte...
Asta e viaţa mea
Obişnuieşte-te cu ea
Dacă nu poţi,
Închide gura
Şi nu mă mai asculta.
E problema mea!
Oricât aş striga, voi nu m-aţi auzi.
Duceţi-vă dracu.
Habar n-aveţi de poezii.
Acum închei
Cu gândul la o familie
Fericită
Ce mâine se ridică,
Şi vă spune ironic:
“Noapte bună!”

Un Nou Început

Ai încercat de mai multe ori să ajungi acolo unde ai vrut, Însă lacrimile au durut, Toţi aşteaptă să te ridici, Dar tu nu ai căzut niciodată, Prietenii tăi sunt critici Nu poţi să plângi pe umărul lor De frică să nu pici. Aştepţi o nouă zi în care să-ţi doreşti Doar pe tine Să te priveşti Dar cine Crezi că ar putea să-ţi ofere dragostea Aşa cum ai simţit-o la-nceput Alături de familia în care ţi-ai pierdut Încrederea. Poţi să numeri stelele Ca şi cum ai număra prietenii. Tu ştii Că stelele căzătoare nu se mai ridică Si totuşi, zâmbeşte! Lumea e mică. Te simţi înconjurat numai de ştiri şi bârfe False impresii, toate au durut în trecut. Dar şi viaţa are un nou început, Uită de toti care te-au ... supărat Sfârşit.Filmul s-a terminat. Cut!

Nunta

Am ajuns la concluzia că nu prea am la inimă nunţile.Nu mă refer la "nuntă" ca un început de căsnicie, care poate dura la nesfârşit, ci la actul în sine, oficial.Cu primărie, lăutari şi biserică.Este prea mult.Dacă iubeşti pe cineva şi vrei să-ţi petreci restul vieţii alături de el, nu ai nevoie de nişte hârtii pentru a demonstra asta;nu ai nevoie de şase ore pentru a ajunge la concluzia că,în sfârşit, sunteţi cu adevărat împreună.Urăsc preoţii, care, în timpul slujbei, vorbesc la telefon[Nokia N73].E ca şi cum v-ar cununa tata mare acasă la voi şi mai pleacă puţin, să vorbească cu mama mare în bucătărie.După, te duci la local şi dansezi o sârbă.Am avut noroc eu, căci am ascultat şi Led Zeppelin, la o chitară Fender, semnată în original de Eric Clapton:XMulţi struguri au fost pe masă şi mi-am facut de lucru .Spre uimirea mea, a doua zi nu am păţit nimic.Şi aşa şi cu nunţile acestea.Iubeşti pe cineva, scrie o carte,public-o, cş tot act se numeşte.Have a nice life!

Alcoolul nu te face mare!

Probleme acasă, dai cu pumnul în masă
Nu şti ce să faci.
Încerci să te ridici la suprafaţă.
Ai tăi nu se mai înţeleg deloc,
Iar prietenii tăi nu se mai întorc.
Te întrebi cu ce ai greşit şi cum ai putea
Să scapi de toate
Şi să mori pentru un minut.
N-a fost greu.
An`tan`te, dize`mane`pe
Între un suc şi o bere
Te aleg pe tine.
Ai ales
Şi ai mers
Spre infinitul paharelor cu alcool
Pentru a putea fi cool.
Nu vezi că prietenii ţi-au dat ocol
Şi că problemele de acasă
Nu te-au uitat.
Acum, ultimul număr format
E 112.
Stai calm.Nu ai nimic.
Eşti în comă, în pat.
La mulţi ani.A trecut un an.
Pune-ţi o dorinţă.
Acum eşti fericit.
Nu mai ai probleme.
Ai murit
Înt-un pahar de alcool...

Stare

Nici nu ştiu cum să încep.Mă simt de parcă aş fi lansat o bombă nucleară şi nu ştiu cum s-o opresc.Cauza este ignoranţa de care am dat dovadă în ultimul timp.Parcă nu îmi mai pasă de nimic şi de nimeni.Dar problema este că am uitat şi de mine.Încep să uit încetul cu încetul că sunt persoane care ţin la mine, că sunt oameni care îmi urmăresc aproape fiecare mişcare pentru a nu mă împiedica.Şi aşa mă scald eu într-o baltă de indiferenţă continuă.Se spune că dacă nu ai trecut prin toate "năzbâtiile" adolescenţei, înseamnă că nu ai trăit-o cu adevărat.Nu mă refer aici la droguri, ţigări,accidente de maşinş, bătăi în curtea şcolii, ci la sentimentul de a fi liber, care rămâne, de fapt, doar un sentiment.Dar don't worry păduke, căci a început şcoala.Va fi bine.Da, va fi.

Jurământ

Woooow!Interesantă zi ...Mă cam dor picioarele, având în vedere faptul că până la Bujoreni am mers pe jos, iar la întoarcere, la fel.Dar nu regret.Mi-a plăcut plimbarea, mi-au plăcut conversaţiile, dacă pot să le numesc aşa, întrucât cine poate să poarte o conversaţie cât de cât inteligentă, duminica, la ora 9?Oricum, mă număr printre cercetaşii care au depus azi jurământul.Eeeeeee!Mă simt împlinită.Oficial, sunt cercetaş.He, he.Cu o mână pe steag, alta ridicată-n aer, cu semnul de rigoare, şi aşa am depus un jurământ.Cred că e singurul, asta daca nu voi fi cercetaş până pe la 90 de ani, când voi fi nevoită să-l mai depun o dată.Ne-am distrat şi...keep scouting sau ceva de genu.Şi avem şi un filmuleţ.Notă: ignoraţi unele posibile ieşiri interpretabile şi ...enjoy it!

Întrebări fără răspuns

Ce mi-a trecut mie prin cap:să aflu de la voi ce vă macină, ce întrebări aveţi în fiecare zi, la care nu puteţi găsi răspunsul şi, probabil, nici nu-l veţi afla prea curând. Uitaţi aici câteva întrebări puse de unii dintre prietenii mei.Enjoy it şi poate vă gândiţi şi la unele posibile răspunsuri;):

Noi chiar ne-am format printr-un mare şi super incest? De ce e atâta prostie? De ce işi irosesc oamenii viaţa? Care era orientarea sexuală a lui Sofocle? De ce zice popa în biserică "Shh! să nu se audă nici musca", pentru că atunci când e linişte, se aude musca? De ce naiba nu e conducerea bună în România? Aş vrea să aflu ce are tatăl meu în cap? De ce banul dezumanizează oamenii? De ce Pământul e rotund? Dacă la început au fost doar Adam şi Eva, care vorbeau o limbă, acum toate popoarele vorbesc o altă limbă in parte? De ce sunt om şi nu floare sau animal? De ce te îndrăgosteşti aşa repede? Ce e dincolo de noi? Există viaţa după moarte? De ce simt adolescenţii nevoia să-şi înceapă viaţa sexuală foarte devreme?[uneori înaintea pubertăţii]? Ce rezolvă adulţii, şi nu numai, prin băutură? Ar trebui să fim toţi emo dacă luăm ca exemplu problemele cotidiene din ziua de astăzi şi soluţionările care se găsesc greu?sau putem să le rezolvam şi altfel,fără decese şi tăieturi? De ce nu zboară găina? Oare cine va câştiga alegerile parlamentare? Ce ar face Dumnezeu dacă ar veni printre noi?

Şi lista continuă la nesfârşit.Gândiţi vă ce vreţi să aflaţi şi...căutaţi!

Cum e?

Cum e să ştii că eşti "prost"? Eşti dezamăgit. Iţi spui mereu:"Ce deştept sunt!", dar eşti mai "prost" decât credeai. Aparenţele înşeală.Nimeni nu te ajută, nimeni nu îţi spune ce să faci, cum să faci. Dai cu presupusul şi... uite... nu iese nimic. Dacă iţi forţezi un pic mintea pentru a găsi un răspuns, oboseşti. Ştiu. E greu pentru tine. Te bucuri foarte mult atunci când gaseşti o manea bună pe internet, când descoperi că poţi găsi hârtia igienică la un preţ mai mic la magazinul de lângă blocul tău. Este şi asta o realizare. Când mergi pe stradă te opreşti la fiecare om pe care îl găseşti inteligent şi...începi să îi adresezi nişte cuvinte nepotrivite,acestea, de fapt, reprezentându-te pe tine...Te uiţi la o etichetă de pe ambalaj ca şi cum ar fi o carte cu litere chirilice.Cu ochii îndreptaţi spre vest, aştepţi ca soarele să răsară.
Stai în casă şi te uiţi la televizor.Te bufneşte râsul atunci când îi auzi pe parlamentari făcând "mişto" de poporul pe banii căruia ei stau, dar...prostia îţi aparţine, deoarece tu eşti "poporul"! Nu te-ai gândit niciodată să faci un bine celor din jurul tău şi pur şi simplu să ţi ţii gura atunci când trebuie. Taci când greşeşti şi ţipi când prietenii tăi calcă strâmb. Încerci să dezlegi un mister şi anume, de ce scrie profesorul cu cretă albă pe tablă, de ce sunt pauzele numai de zece minute, de ce fetele poartă fuste scurte vara... Interesant. Nu vreau să mă iau de neuronii tăi, de modul tău de gândire, ci să te ajut, printr o metodă eficientă, aceea de a-ţi scoate prostia în evidenţă. Poate vei deveni om de afaceri, vei avea o vilă cu patru etaje, piscină, maşină şi vei ajunge mai deştept ca mine. Dar asta desigur, dacă eu nu te voi privi de sus, din avionul meu personal.
Împlineşti 18 ani, faci şcoala de şoferi şi îţi iei carnetul de conducere. Îţi scoţi maşina la plimbare.Un BMW, sau poate un Ferrari, ca să ieşi în evidenţă. A doua zi la ştiri:”A avut loc un accident de maşină pe DN1. Un adolescent şi-a pierdut viaţa în urma unei întreceri teribilste.”
Nu ştii ce să faci? Trist.Trezeşte-te la realitate şi nu mai trăi în nimic! Este adevărat ce se spune:’Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul.”Dar oare cu ce?

România, ţara mea!

Noi suntem români.Eu sunt româncă.Mama, tata(bine, că el e moldovean, dar acum e român) ş.a.m.d.Trăim în România.Muncim în România.Avem prieteni în România.Iubim România.Hai să privim şi partea interesantă a României.Bani, maşini, case de lux şi vânătoare de ocupare a celor mai bune locuri de muncă.Majoritatea pleacă in străinătate, nu numai la muncă, ci şi pentru libertate.Libertate în adevăratul şi curatul sens al cuvântutlui.Că Olanda e ţara drogurilor, că America e ţara crimelor, că acolo e aşa, şi în altă parte aşa... Asta contează mai puţin, după cum spun şi românii care se întorc în vizită în România.Nici asta nu e bine, însă ai libertatea cuvântului.Poţi să fi nonconformist.Avem, spre exemplu, Râmnicu Vâlcea, oraă curăţel, aer puţin poluat, că deh, asta se întâmplă când eşti invadat de maşini şi nu numai.Mergi pe stradă şi hop! te vezi căzut pe jos că îţi pune un individ piedică pentru simplul fapt că nu-i place mutra ta.Sau un grup de tineri râd cu hohote când îţi văd pantalonii albi cu picăţele roz şi ochelarii negri cu inscripţia:"Think pink".După aceea, avem Bucureştiul.Un oraş mare, curăţel,[ da numai prin centru, ştiţi voi,parlamentarii;)].Alergi noaptea în tricou pe stradă, în cel mai rău caz cineva cheamă poliţia.Poate am exagerat cu tricoul.Nici libertatea nu e o soluţie bună, însă, haideţi sp fim serioşi.Lumea se schimbă.Şi clar, nu în bine, după cum observaţi. Mentalitatea românilor nu poate fi schimbată, pentru că aşa am fost învăţaţi.Ca o supă, făcută pentru o tabără întreagă.Spunem că suntem uniţi, dar ceea ce ne uneşte este teritoriul şi faptul că suntem oameni.Cam atât.Dar mai bine nu intru în detalii, în partea economică a statului(dacă are vreuna?) şi mă rezum la cât am aflat, cât ştiu şi...să continue circul...

Creta albă

Un băiat şi cu o fată se plimbau pe-o stradă
La un moment dat
Fetei i-a picat
Din mână o cretă albă.
El s-a aplecat
Şi a desenat
O pasăre cu aripi rupte.
Fata se uita
Şi nu înţelegea.
Băiatul la ureche i-a şoptit
Că ea e tot ce şi-a dorit.
Iar pasărea din desen
S-a ridicat la cer.
Când fata i-a şoptit
"Eu te iubesc!"
Pasărea a murit.

Eu am ales

Am ales să zâmbesc.Am ales să combin trecerea timpului cu lucrurile frumoase.Am ales să plâng doar atunci când trebuie.Am ales să fiu lângă prietenii mei.Am ales să termin de fiecare dată ce am de spus.Am ales să nu fac discriminări.Am ales să nu judec oamenii.Am ales să nu dau înapoi.Am ales să uit ceea ce a fost, urât sau frumos.Am ales să cedez.Am ales să întorc foaia după ce am scris cuvinte interzise.Am ales să mă dau în leagăn fără să cad.Am ales să ascult ce muzică îmi place.Am ales să folosesc mai multe culori într-un desen.Am ales să mă ascult pe mine însămi.Am ales să merg cu pasi mici şi atenţi, dar siguri.Am ales să uit de tine.Am ales să am încredere în mine.Am ales să nu mai greşesc.Am ales...să fiu eu...Tu ce ai ales?

Cuvinte

Unele lucruri se sting repede.Prietenia adevărată rezistă?Nu e chiar aşa cum ai vrut, dar rezistă.Rezistă, dacă şi tu vrei.Pentru asta, eşti tu.Te iubesc şi ştiu că eşti mereu aici.O prietenă...adevărată.Cuvinte simple pentru ceva unic.

Floare

Taci! Uită-te în sus!
Priveşte cum timpul zboară
Soarele a apus.
Stelele se-neacă în abis
Luna e singură.
Şi totul e doar un vis.
Ochii tăi străini îmi sunt,
Ţii în mâini o floare,
Iar tot ce-aud e un cuvânt.
Îţi arunci pantofii pe fereastră
Şi o iei de mână
Şi o pui în glastră.
Alergi desculţ pe undele sonore
Te-mpiedici şi cazi,
Pierzand astfel două ore.
Noaptea asta-i pentru tine
Pentru el, ea, noi
Şi uite-o...ea vine...
Mâine totul va fi o amintire
Lacrimile-ţi, stropi de ploaie
Şi vei striga, vei striga: fericire!
Ochii tăi se sting, la fel şi luna,
Norii fug, tăcerea plânge,
Iar tu apleci uşor mâna.
Timpul se refugiază-ntr-o clipă,
Copilul işi spune la revedere,
Soarele şi luna formează o echipă.
Desupra lui abisul se-inchide,
A iubit ceva, a iubit o “ea”,
Acum nimic nu mai vede.
Un pendul între realitate şi fantastic,
Timpul trece, dar noi stăm
Totul piere, se face mic...

Viaţa...un trecător

Nu ai timp să faci ce ţi-ai propus...Grăbeşte-te... Gândeşte-te unde vrei să ajungi, pe cine vrei să ai aproape, să-l strângi în braţe şi să-i spui "Te iubesc..." Priveşte fiecare floare, ca şi cum ar fi unică. Trezeşt-te în fiecare dimineaţă ca să prinzi răsăritul, căci niciodată nu vei şti care e ultimul. De ce murim? E o întrebare simplă, însă nu se găseşte răspuns...sau dacă se găseşte, este ceva utopic.Murim ca să înviem.Oare? Atunci minţim. Cum minţim pe ceilalţi că există Moş Crăciun. Da... numai că minţim frumos... Viaţă fără de moarte? Vis. Aşa se numşte, din câte ştiu. Viaţa trece pe lângă noi ca un trecător în gară. Nu se opreşte. Nici nu ştiu ce voi face azi...Nu am apucat răsăritul.Poate am timp pentru apus... Atât.

Just love...

I say I love you, but you cross the street,
I talk about life, you talk about what you need
I ask you a question, you give me a kiss
And all of it falls in a bliss.

Our story started on a Monday, remember?
I guess not, but now it just doesn't matter,
Cause you are miles away from me
And this is the love i thought i would see.

The train was leaving and I had to go,
But your eyes and your heart said no.
So I stopped and you came to me.
You said:'I love you, can't you see?'

You took my hand, whisper my name,
You thought you weren't the one to blame,
But now your heart can't split in two
And you need to see that too.

I just can't understand this love.
I tried too many times to solve.
Something it wasn't meant for me,
Something I thought it was reality...

Moons hangs around a blade over my head...
Soon I'll probably be dead
And in your dream you'll be my mead
And true love will be the one to lead...

You say you love me because you need me.
I say I need you because I love you...
Think about that and don't lie,
Just think about...and die!

[poezia care mi'a purtat noroc la concursul de monologuri la limba engleza^_^]

Incă o zi...

Incă o zi... plină de cugetări.A trecut. Oare gândesc mai puţin acum când mi-am risipit ore întregi stând în faţa ta şi încercând să înţeleg de ce... De ce te ai născut, de ce mai trăieşti. Degeaba te-am privit... Tu... tu, lume nouă sau veche.Pentru mine eşti una şi aceeaşi. De ce?Pentru că nu ai vrut să te schimbi. Rău...bun... nu ai ales. Eu da. M-am schimbat. Trebuia. Nu pentru tine, poate nici pentru mine... Nu mai ştiu. Am senzaţia că s-a terminat. Ce? Nu viaţa în general, ci... ochii mei... mor câte puţin în fiecare zi. Văd din ce în ce mai greu, fiindcă umbra te a acoperit. Să inchei prin a spune da, eşti perfectă? Nu... aştept ziua de mâine. Poate va fi altfel. Poate... încă o zi...

Oglinda

- Shhhh... Taci! Nu... nu mai ţipa...De ce ţipi...Ce?! Ce te uiţi aşa la mine?! Nu sunt nebună! Nu! Numai să nu mă laşi! Promite- mi că nu vei pleca. Te rog...Nu pot să trec singură prin viaţa asta mizerabilă!Ha, ha , ha! Uită-te măi la tine, plângi ca un copil mic. De parcă ai fi rămas singură... Dar ... sunt singură... Mi-e frică, frig, foame, sete, simt... simt o durere... aici, în piept. Voi muri, nu-i aşa? Nu-mi vei spune... însă tăcerea spune multe. E întuneric. Nu mă vede nimeni. Iubirea -i un gol ... nu-l vezi şi cazi în el. Eu sunt un gol... Ce ochi... ce privire apusă...Ce-mi şopteşti? Nimic... Ah... ceasul bate ora morţii... Oare? Oare am înnebunit fiindcă sunt indrăgostită? Sau...pentru că inima mea bate din ce în ce mai încet? A ... uite...soarele apune şi îmi lasă recea noapte... Mă auzi? Mă simţi? Mă vezi? Mă ştii? Nu mai sunt eu... Trupul meu s-a spart, aş incerca să-l refac, dar bucăţile sunt prea multe. Tot la fel am încercat să zbor odată, şi... am zburat, dar ea nu m-a prins. Mi-a dat drumul şi am căzut în infern. Ah... să-ţi spun. Ţi-am mai zis. Mă doare aici, în piept. Ce greu trece timpul. De ce nu trece mai repede? Ce? Ce ai zis? Vorbele nu mai ajung la urechile mele... S-au cufundat într-un somn adânc, cel pe care îl aştept şi eu. Luna, soarele... nu se iubesc, nu se pot atinge... asa cum nici eu nu te pot atinge, nu-ţi pot spune cât de mult te iubesc... Mai ţii minte planurile de viaţă ce ni le făceam împreună? Cât de mult ne gândeam la copii. Mă mir. Îmi amintesc şi acum... Tu ai vrut fetiţă. Ai vrut să o cheme ca pe tine... Aurora... ce nume frumos, a cărui împărăţie este cerul. Ce vise, vise pierdute-n van. Da, am greşit faţă de el. L-am lăsat să plece. De ce? Pentru că el nu ştie... shhhhh.... el nu ştie... că mă doare aici, în piept. Vezi? Tot nu mi-a trecut. Vreau să mă duc pe tărâmul îngerilor, da... am auzit că e frumos acolo. Iar ţipi! De ce ţipi?! Ştii că nu - mi place! Taci! Pleacă şi lasă-mă!
Şi tace pentru câteva clipe. Încearcă să se ridice. Întinde mâna... să o ajute cineva. Nu... nu e nimeni. De ce? A uitat-o? Se prăbuşeşte. Uşa se deschide şi cineva vrea să intre. Şopteşte... strigă...
- Nu vreau să mor...Vreau doar să plec, departe de aici.
Un glonţ sparge oglinda... şi ea moare... Imaginea vieţii sale a rămas întipărită în cioburi, fiecare reprezentând câte o clipă de durere, dar şi fericire din universul ei...