Incă o zi... plină de cugetări.A trecut. Oare gândesc mai puţin acum când mi-am risipit ore întregi stând în faţa ta şi încercând să înţeleg de ce... De ce te ai născut, de ce mai trăieşti. Degeaba te-am privit... Tu... tu, lume nouă sau veche.Pentru mine eşti una şi aceeaşi. De ce?Pentru că nu ai vrut să te schimbi. Rău...bun... nu ai ales. Eu da. M-am schimbat. Trebuia. Nu pentru tine, poate nici pentru mine... Nu mai ştiu. Am senzaţia că s-a terminat. Ce? Nu viaţa în general, ci... ochii mei... mor câte puţin în fiecare zi. Văd din ce în ce mai greu, fiindcă umbra te a acoperit. Să inchei prin a spune da, eşti perfectă? Nu... aştept ziua de mâine. Poate va fi altfel. Poate... încă o zi...
Un comentariu:
Cum a fost acel "mâine"? A fost întradevăr altfel? Fiecare zi mi se pare diferită şi totuşi la fel ca oricare alta. Lumea asta e un imens paradox, cel puţin aşa percep eu. Oricum, e bine de ştiut că mai cugeţi şi tu. :)) Cute pic.
Trimiteți un comentariu