joi, 13 decembrie 2007

Glossa



Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.




Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.




Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.


Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.


Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.


Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.


Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.


De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.


Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

marți, 11 decembrie 2007

Mihai şi Tincuţa ... altfel


Este aproape de miezul nopţii. Mihai ia telefonul mobil şi sună. Ea răspunde:
- Alo?
-Alo! Tincuţa! Trebuie să ne întâlnim. Am ceva să-ţi spun. Este important. Aşa că , în jumătate de oră la autostradă. Şi închide. A trecut o jumătate de oră. El ajunge primul. Cum o vede, începe să strige:
- Tincuţa! Plec!
- Cum?! Unde?! De ce?!
- Am hotărât să mă descurc singur, aşa că plec în străinătate. Să nu te superi, adică nu... tu poţi să te superi, dar nu uita că te iubesc.Şi încă ceva... Promite-mi că mă vei aştepta.
-Da...
Ea tace. Stau în mijlocul autostrăzii. Nu sunt maşini. Linişte totală...
- Mihai... Nu pleca!
- Nu pot. Nu vreau să plec . Dar tu crezi în destin. Mai ţii minte prima oară când ne-am văzut? Pe aleea aceea... de lângă zăvoi... Te-am văzut şi m-am îndrăgostit. Mi-ai spus că destinul e totul pentru tine, că el este cel care alege. Uite , acum el ales în locul meu.
- Te iubesc, zice Tincuţa, dându-şi părul într-o parte şi aşezându-se in mijlocul autostrăzii.
-Dar când pleci?
- Acum... Mă despart de tine şi merg in gară. Voi lua primul tren ce va veni. Dar, să nu uit.
Şi-i întinde un bileţel. Primul bileţel, prima întâlnire... Ea nu ştie ... nu mai ajunsese la ea.
-Ţi-l las ţie. Să ai grijă de el aşa cum am avut şi eu.
- Îl voi citi... da ... îl voi citi atunci când te vei intoarce! Îl vom citi împreună.
O maşină se apropie cu viteză... cei doi stau nemişcaţi... trece... pe lângă ei...
- Te iubesc! Te iubesc... Tincuţa! Şi pleacă.
Tincuţa îşi stăpâneşte lacrimile şi privirea i se îndreaptă către bilet. Dar nu... nu îl citeşte...Aşteaptă...

duminică, 9 decembrie 2007

Stop!


Te scoli de dimineaţă, te dai jos din pat şi te duci la fereastră...Te uiţi pe stradă.Nu e nimeni.Trebuie să te întâlneşti cu prietenul tău cel mai bun. Dar ai o problemă. Nu vrei... Nu pentru că ţi- e lene, sau pentru că ai altceva de făcut, ci pentru că ţi s-a luat de mofturile lui, te-ai săturat ca el să fixeze data, ora şi locul întâlnirii şi chiar subiectul de discuţie. Spui stop! Spui adevărul... sau te pregăteşti să i-l spui, dar ai o reţinere. Ţi-e frică de răspuns.Un răspuns care ar putea fi nu tocmai cel pe care ţi-l doreai, însă cel pe care cu siguranţă îl aşteptai.Mda... frica de adevăr, frica de luare a iniţiativei te face să cedezi. Nu mai ştii care este adevărul adevărat, nu mai ştii sensul cuvântului prietenie. Societatea în care traim nu conteaza ...este adevarat că alegerea unui prieten este influenţată câteodata de cei din jur.Unul spune “Ce tare e! El/Ea i - a schimbat viaţa lui x, lui y...ş.a.m.d.”Altul zice “Dar cum să ai încredere în el/ea...??? Dupa câte a făcut, şi dupa cum arată şi...”.Iei sau nu în considerare aceste afirmaţii... e treaba ta. Însă adevărul adevărat este cel pe care îl ştii numai tu. Te zbaţi între lumină si întuneric, între doi pereţi. Realitate si fantastic. Minciună si adevăr. Prietenie şi... “prietenie”.
Ceasul bate ora două... dimineaţa. Nu te-ai dat jos din pat. Nu ai răspuns la telefon. Ai privit la pereţii plini de postere din camera ta. Ţi-ai pus întrebări şi posibile răspunsuri , dar tot nu ai înţeles... nu ai înţeles de ce atâtea obstacole.De ce totul e complicat.Poate că viaţa ar fi ar fi prea banală fără aceste mici sau mari “efecte”. Prietenul tău cel mai bun a venit la întâlnire. Acolo, la locul lui preferat. Pe aleea aceea de lânga blocul B 15. Da ... acolo... Locul lui preferat, ora lui... Te gândeşti de ce nu faceţi aceste alegeri impreună, de ce nu mai merge relaţia. Te duci din nou la fereastră. E ora cinci. Îl vezi. Pe bancă, în parc. A stat şi te-a aşteptat, crezând că vei apărea. Nu ai apărut nici a doua zi, nici... niciodată. Stop!
Opreşte-te!Nu conştientizezi ce faci?! De ce nu incerci să auzi ce spune cel de lângă tine, nu doar să asculţi? Trezeşte-te la realitate şi trăieşte în prezent. Trecutul ... o pagină din jurnal. Viitorul... cine ştie ce ... Prezentul... mereu ... Stop!

miercuri, 24 octombrie 2007

CHANGE

Cold as ice you come to me
I have changed but you can’t see,
My heart is a flame and if you don’t leave
You’ll vanish forever ... just believe!

I was another person but
Life is too short and I thought
To give you a chance to be
The boy I could’t see.

And I was wright, you know ...
You’ve never changed at all.
That was me, but you couldn’t believe.
I said ‘Go!’ and you did’t speak.

The soul is like the sky
When it will be happy, when it will cry
No one knows and no one cares
It’s just me and nothing else.

I’m trying to forget and to forgive,
I’m trying just to hide what I feel
But it’s getting harder without you,
Nothing in this world is true!


TO LOVE AND TO BE LOVED IS TO FEEL THE SUN FROM BOTH SIDES...

marți, 23 octombrie 2007

Sfârşit ...

Timpul .... o secundă din viaţă s - a dus
Şi , uite, ce văd... un apus
Apus de clipe fericite şi de doruri
De iertări, suspine şi amoruri.

Şi mai ţii minte, anii de copilărie
Versuri impletite într - o feerie,
Certuri cu părinţii, dar şi nebunii,
Cuvinte ce au legat frumoase prietenii...


Într - o vacanţă de vară ai cunoscut
O fată care te - a furat într - un minut...
Erai student şi nu simţeai că anii trec,
Dar iată ca într -o zi cineva a spus:”Plec...”

Şi acel cineva a fost viaţa ta,
Ca un tren al cărui drum s - a terminat deja,
Te - a lăsat pe peron ... fără bilet ...
Iar de atunci, clipele s - au scurs încet, încet...

marți, 2 octombrie 2007


Se non sai, se devi rimanere,
E se non dici che ti sta sulla mente,
Bella respira solo;
Non ce posto dove vuoi essere!

luni, 1 octombrie 2007

LUCEAFĂR AI FOST ...ŞI VEI RĂMÂNE


Din dragoste ne - am născut şi în dragoste cădem … De ce clepsidra vieţii se sparge de fiecare dată când găsim un drum, o cale spre adevărul adevărat ?Timpul nu poate fi oprit, aşa cum şi Mihai Eminescu a spus ’’Vreme trece, vreme vine’’.Tot ce e bun nu poate dura o veşnicie. Si icoana sufletului se sparge, rămânând în urmă o imagine întunecată. Există om fără greşeli ?Da, numai că acum şi - a găsit o nouă viată, într - o infinitate a răspunsurilor, a visurilor, unde poate fi liber ...Şi - a inceput viaţa prin a fi un copil, iar apoi şi - a dedicat - o artei teatrale, devenind unul din cei mai mari actori, fiind respectat şi iubit de public.A urcat ca o stea pe scenă şi nici până acum nu a coborât.A fost şi va rămane Luceafărul inimii mele şi al multora dintre noi.A luminat pentru prima dată în ziua de 31 decembrie şi nu s - a stins, ci aduce în continuare lumină asupra tuturor.
Îmi aduc aminte şi acum de zâmbetul pe care îl avea de fiecare dată cand îi eram alături.Mă intreb oare ce spunea inima lui în acele momente ? Toate lucrurile bune el mă ajuta să le transform în dorinţe pentru ceilalţi. Vedeam numai prin el, iar ceea ce vedeam era ... un înger cu chip de om. Venise pe pământ pentru a ne elibera de coşmar şi a ne duce în infinit. Aveam inima cât un ac , dar el mi-a facut-o să explodeze de iubire.
Inima ne este de gheaţă, dar a lui s - a topit din cauza iubirii.Nimeni nu va putea vreodată să iubească aşa cum a făcut - o el.
Seara, îmi îndrept uşor pasul către fereastră şi privesc... Privesc cum toate stelele se sting, numai Luceafărul îşi păstrează lumina.Vorbesc cu el , nu - mi răspunde,dar tăcerea lui îşi spune cuvântul.
Ce vrea viaţa de la noi ? Nimic. Nu vrea nimic. Noi viaţa o avem pe gratis. Nu trebuie să - i dăruim nimic ei, ci celor pe care - i iubim.Ea nu i - a cerut nimic lui, dar el i - a dăruit toată iubirea şi încă mai mult.Aş scrie la infinit despre iubirea lui şi tot n- ar fi de ajuns...
Am rupt din suflet o bucată de iubire şi am transformat'o în cuvinte... Celei mai dragi persoane din viaţa mea, o modestă înşiruire de sentimente... şi glas interior...

duminică, 30 septembrie 2007

STORY

The story begans in 1984, Saturday night, in Paris. It was a cold night. He was standing in a shadow and he was waiting for meal to come.When, suddenly, he heard something:
- Help! Don’t do that! Please!
It was a girl, screaming for help and he knew ... There were vampires, but they weren’t his friends. He managed to drive them away and saved the girl.
He approached :
- Hy ...
- You ... You are one of them.
- How presumptuous. No ‘thank you’, nothing?
- Thank you ...
- You’re shakeing.
- It’s cold, she said.
- You’re still cold? Go on. Say more about me.
- You want ...
- What do I want?
- You yearn ...
- What do I yearn?
- To walk with the living ... out of the cold dark waste of eternity.
- Hmm ...
He didn’t know what to say. He took her hand and kissed it ...
- You’re beautiful to me because you’re human, he said. Your fraility. Your short years. Your heart, even than you think it’s breaking. All that suddenly seems more precious than anything I’ve ever known.
- Well, can you show me what is like?
- What what is like, exactly?
- To be you ... To live in the shadow ...
- I don’t have time for this.
- All a vampire has is time ...
- No!
And he dissapeard. She was standing in the moon light. Her eyes loved him but her heart couldn’t belong to him. Many times he’ve called for his teacher, the one who made him what he was then, but there was no answer . Just the endless preccesion of days,months,years... His teacher left him at the darkest lesson and there wasn’t nothing but the cold, dark wasteland of eternity...

Bon Jovi - You wanna make a memory




Hello again...it's u and me...

Bon Jovi - U wanna make a memory








Hello again, it's you and me


Kinda always like it used to be


Sippin wine, killin time


Tryin to solve life's mysteries




How's your life, it's been awhile


God it's good to see you smile


I see you reachin for your keys


Lookin for a reason not to leave




If you don't know if you should stay


If you don't say what's on your mind


Baby just breathe


There's nowhere else tonight we should be




You want to make a memory




I dug up this old photograph


Look at all that hair we had


It's bittersweet to hear you laugh


Your phone is ringin I don't wanna ask




If you go now, I'll understand


If you stay - Hey, I got a plan




You want to make a memory


You want to steal a piece of time


You can sing the melody to me


And I could write a couple lines




You want to make a memory




If you don't know if you should stay


And you don't say what's on your mind


Baby just breathe


There's nowhere else tonight we should be (We should be)


We should be




You want to make a memory


You want to steal a piece of time


You could sing the melody to me


And I could write a couple lines




You want to make a memory


You want to make a memory

MIHAI EMINESCU


“Cred că fiecare popor de pe Planeta Pămant şi - a dăruit în viaţă - i luceferi care să lumineze sufletul şi calea în zbuciumata istorie, luceferi trecuţi implacabil în nefiinţă şi intraţi în nemurire spre a ne însoţi la continuitate şi la îmbogăţire spirituală.
Eminescu a fost şi rămâne un univers pus în lumină cu emoţie, cu limbă curată şi profundă, cu fiori ce ne cultivă dragoste şi de fiecare dată incă o cunoaştere.”