femeie.oare?

Cuceresc stele pentru tine

și fac nopțile să pară timpuri noi,

iar visele, iubito, realități

redate în trucuri de magicieni-

care stau noaptea la margine de stradă

și cântă la chitări

suflate în suflet de femeie frumoasă.

cerșesc dragoste, dar nu o vreau.

te iubesc, femeie.

în mine univers

.păstrezi ritmul unei prezențe unite

în care regăsești un univers plin

de zâmbete

și arcași ce-ți rup din chip

izvor de soare

și te întrebi

unde ți-e pasărea călătoare.

*unde mi-e pasărea?*

Monoton

Gustarea rece înainte de servirea caldă a unui prânz

te face să te gândești la cină

și apoi schimbi pachetul de țigări

cu unul galben.

Nu-ți mai place negrul;

nu e destul de tare.

Acum îți bei cafeaua singur

și ai uitat de mic dejun.

Omul

Există în noi o teamă extraordinară de necunoscut, cu toate că dorim din toate puterile să îl atingem. Există în noi o dragoste cu care ar putea fi hrănit întregul pământ. Există în noi o răceală pe care, de multe ori, nu o putem controla și transformăm oameni în sloiuri de gheață. Există în noi o putere de concentrare nemaipomenită cu care putem transforma praful în nisip fin. Există în noi o doză exagerată de necunoaștere a propriei ființe. Există în noi un buton care declanșează toate stările și, odată cu acestea, acțiunile noastre. Există în noi un drac și un înger care, din păcate, nu ne spun când să facem rău sau când greșim. Există în noi un trecut, un prezent și un viitor. Există în noi succesul și eșecul care, din când în când se schimbă între ele. Există in noi un cerșetor care își schimbă locul în funcție de anotimp. Există în noi un antidot al conștiinței. Există în noi un izvor de întrebări și răspunsuri din care, dacă nu venim cu ulcica să bem, se tot micește. Și totuși, cu tot ceea ce există în noi, nu reușim să ne descurcăm. De ce? Nu ne cunoaștem. Deloc. Ne e frică să descoperim totul în noi. De aceea, ne cunoaștem prin ceilalți. Există în noi un om total diferit de cel pe care îl cunoaștem. Spre el trebuie să ne îndreptăm.

Să ne scuturăm mâinile de frunze uscate si să lăsăm ploaia să adulmece păcatele noastre.

peisaj

*am făcut nori din hârtie
şi i-am pictat în verde, pentru că îmi place cum miroase iarba
după ce e tăiată.

poemul nasului(năsuc)

ea are un nas cum nu ai mai văzut

să îţi fie ruşine dacă nu l-ai observat

idiot eşti dacă va fi să nu îl vezi

ea are un năsuc

care îţi vorbeşte atât de frumos când zâmbeşte

şi când fruntea-i stă-ncruntată

la fel şi el. schiţează un "taci odată!"

este foarte diferit de celelalte nasuri-

care respiră doar un aer gol

eu am cel mai mare noroc

acum pot să râd de voi, copii inhibaţi cu nasuri de contrabandă

căci pe mine mă respiră

cel mai frumos năsuc.

ediţie specială de august

*femeie, te iubesc.

hai la mare, să ne uităm la stele în fiecare seară ca şi cum le - am privi pentru prima dată.

p.s. urăsc p.s.urile.

EU are jurnal

nu inteleg de ce , atunci cand inchid ochii, atunci, cateva secunde chiar, nu pot sa ma vad urcat cu o treapta mai sus. iar mai! iar! iar rade lumea cu hohote! si stii ce inseamna asta! stii, si nu te opresti. trec trenurile si nu se opresc sa ma ia. nu nu. pentru ca nu ma urc in ele. de ce dracu nu ma urc o data? sa inaintez? de ce radeti? credeti ca nu pot sa o fac? nu. normal ca nu. sunt un las. ce cuvant stupid. stiu ca nu sunt las, dar mi-este frica de viitor. chiar si de prezent. eu port in mine trecutul. trecuturile voastre si nu pot sa le dau drumul. idiotilor. nu mai radeti! nu mai radeti, o sa muriti inainte de a va tine ochii inchisi. iar eu nu o sa rad, o sa fiu respectuos. vreau sa va mai spun ceva. v-am mai spus-o, dar voi sunteti orbi. de fapt, va spun altadata.

şi totuşi, există roboţei care...

copii cu ochi de ciocolată şi mâini somnoroase ce te leagănă

eu te iubesc pe tine

şi-mi zic întruna că există roboţei ce ard când îi atingi

şi chiar vorbesc

şi încă cum. şoptit- cuvinte calde ce te ţin aproape.

dar câteodată, o dau în bară. rău de tot.

şi fetiţa dulce cu zâmbetul perfect se-ncruntă

şi bate ora închiderii.

dar se tot întoarce.

iar roboţeii sar în sus şi povestea se repetă.

***

*vrei să fii iubita mea?

*******************

e şi asta o chestie, oameni buni

Suflet/la un pahar de sânge cu Tine

Să îmi sugi forţa curgătoare

-te folosesc

să mă ştii-

Sămânţă de otravă

săpată în mine

-te scot la lumină-

Un Iisus jurat de tine

să-mi stropească

mâinile cu răni.

Tu nu poţi scoate crucea dintr-un vis

la fel nici pâinea

-pâinea-

nu mi-e dată cu vin.

Crima unui zâmbet întors

nu se mai acceptă;(ştiu)

te-am greşit.

Sunt ciment viu

şi tresar când nu mă vezi

şi mă zdrobesc sub ploi.

.sunt un om

al dracu de slab!

patimi

simt că mă îndrept spre Golgota;

îmi sfârâie sângele sub tălpi

ajută-mă, Creatorule, să-mi car trecutul.

Oraşul din balonul de săpun

priveşte fericit către oraşul din balon

ce-şi spune povestea

apoi se-nalţă spre becuri de cristal,

căci oamenii sunt egoişti

şi vor să-l sufle spre un alt altar

de inimi îmbibate cu sânge furat de la alte păsări Pheonix

care te-au renăscut,

soldat fără pluton ce eşti.

e atât de perfect,

încât ai uita de lumea ta mică şi plictisitoare şi te-ai închide în el.

în oraşul din balonul de săpun.

(care nu te lasă să ajungi acolo-sus-

te sparge)

ei, de aceea nu sunteţi perfecţi:

în fiecare zi mii de oraşe dispar,

lăsându-vă cu imaginea neclară a unui balon

prea rotund.

Ultim preţ

Vreau să scriu, dar nu pot. Nu mai am ce. Îmi pare rău, Rada.

Salut.

Magical Flying Bathtub Machine

Maybe I need one too.

Goodnight.

Mai bine noi

Şi te-nţeleg cum ştiu doar eu

mai bine

-când plângi şi râzi-

mai fumezi.

Mai bea o bere.

Mai bine ia o vodkă-

o bei cu mine.

Ştii că putem face multe împreună.

Tu cu mine.

Câteodată şi eu cu tine.

E atât de bine.

Mai ia-ţi timp liber.

Mai bine ia-ţi-l pe tot.

Oamenii sunt prea mulţi

şi prea de tot.

Îţi pot fi simplă,

dacă vrei, şi complicată.

Mai bine puţini oameni.

Mai bine doar noi.

Şi noi fără ei.

Mai lasă nopţile nedormite.

Mai bine hai să îţi fac patul.

Mai bine două perne

şi un pat.

Dar, poate, fără pat.

Mai bine noi.

Mai fii frumoasă pentru mine.

Mai bine-mi porţi cerceii.

Şi numai unul merge. E la modă.

Sau mai bine fără,

căci tu-mi eşti la modă.

Îţi murdăreşti tu mâinile

vărsând cafea pe mese?!

mai bine fără mese,

să-mi pice mie râuri de cafea

şi să te curăţ. Tot pe tine.

Mai bine noi. Cafeaua poate aştepta.

Poate luna fără soare...

Mai bine mi le desenezi în palmă

să-nţeleg.

Sau mai bine-mi ştergi dulceaţa

de pe buze. M-am murdărit în colţul gurii.

Mai bine fără colţ.

Mai bine noi.

Ştii, dimineaţa e mai frig decât de obicei.

Mai bine te îmbraci mai gros.

Dar mai bine mă iei de mână.

Mai bine fără multe haine.

Mai bine numai noi.

Sunt prea multe locuri

prea peste tot.

Mai bine să le ştergi,

dar pe toate.

Mai bine doar noi

fără trotuare prăfuite

şi cerşetori fără chitări.

Când fluturii nu îşi găsesc locul,

mai bine cuprinde-i cu ambele palme

şi fă-mi-i cadou.

Sau mai bine fără cadouri.

Au multe fundiţe

colorate.

Mai bine noi. Tu-mi eşti culoarea.

Dar, hai mai bine

lasă-mă să te iubesc

cum ştiu eu mai bine.

Ca un copil flămând.

te urăsc

Te urăsc. Dar te urăsc atât de mult. Nu mi-e dor de tine. Deloc. Îţi urăsc toate mişcările, copile. Te urăsc. Poate nu ar trebui să am atâta ură în mine, dar, vai, cât de multă am. Câteodată, când nici nu apuci să rosteşti tot cuvântul îmi vine să te omor. Să te omor. Să taci dracului din gură. Îmi pare rău. Te urăsc atât de mult. Tu m-ai făcut aşa.

Bucată de carne decolorată

Să te legi, idioato

Să te ştergi, nesuferito

Să plângi, curvo

Să speri, nemernico

Să urli, proasto

Să te dezlegi de mine, fiară cu ochi de fier

eu sunt

Să speri să se întoarcă

Să ceri iertare

Să le reciţi dragoste

eu sunt

Să te târăşti pe sub mine, copilă răsfăţată

Să te lovesc, fată rece

Să te uit-eşti un gol.

eu sunt

Să clădeşti

Să distrugi

Să mori.

eu nu

Să mi te plimbi goală pe spate, netrebnico

Să mă verşi în inimă, fiinţă inutilă

Să mă izbeşti de trupu-ţi fin, anotimp îngheţat

eu nu

Să

Să

Să

eu

- ai uitat un vers, egoisto-

*mulţumesc*

P.S. când o să tremur sub voi, vă veţi aminti că m-aţi muşcat odată

Cineva stă

Să fugă

lasă-i să fugă

lor le e frică de tăcerea ta

sunt laşi

lasă-i să respire ploaia

şi fumul celorlalţi

să fugă ei pentru tine

căci tu ai alergat prea mult.

Pentru echilibru

îţi trebuie mănuşi-

să nu greşeşti când ţii în mână

un suflet

- nu am nimic -

ceasul bate ora 10

şi se termină în ... cinci-spre-zece

e perfect!

pot să strig la nesfârşit

"Se vor întoarce!"

Actor mut

Sunt eu

-inconştient-

prin tangenţe nedefinite mă construiesc

în altcineva;

mă povestesc,

căutându-mă în personaje comune

şi dau glas zâmbetelor;

când îmi trec mâna prin voi,

vă fur demoni

şi vă scutur de noapte,

mă joc cu timpul când nu vrea să fugă

- totul este inegal-

mi-am şters şotronul

-

acum păşesc normal

şi fac naveta doar până la lună.

Linişte pentru noi

Curaj, domniţă dragă,

căci poate mâine vom uita

şi printre stele ne vom face drum

cu sunetul privirilor,

iar lumea toată-n loc va sta.

Labirint

Pătrund prin gaura cheii şi te văd.

Te văd la fel.

Sub aceeaşi masă prăfuită,

zaţ de cafea pe pantalonii tăi mov,

ochii tăi beliţi la cutia zgomotoasă de pe taburet

şi, cam atât.

Încerc să fluier- poate te uiţi la mine.

Scormoneşti prin buzunare,

în zadar-

cerşetorul se îndreaptă încet spre un altul.

Se mişcă felinarele,

îşi schimbă fereastra,

a ta e spartă.

Te înjur!

Cheia stă rezemată de perete;

o iau şi plec

şi te şoptesc şi mai departe

prin alte uşi fără pereche

şi fără bec.

Doar ţipete.

Portret

Mă laşi să te pictez?

Pe piele

Apoi te tund

Şi mă joc cu tine

O să folosesc culori

- non -

O să te fac să îmi zâmbeşti

când ea îţi va strâmba gura,

te voi juca pe limbă

precum un diamant pierdut în dintele ei.

Să nu te pierzi în glume;

şoapte rostite în miez de zi

nu te vor aduce înapoi-

de-aceea-ţi fac tablou.

Cum nimeni nu o face

Pentru că te văd cum nimeni nu o face

şi te ţin în inimi

- sunt stângace -

te controlez

cu freamăte de goluri

şi suflete;

îţi torn vin în pahare

cum nimeni nu o face;

te amestec cu aerul

şi te povestesc

aşa cum nimeni nu o face;

printre cântece de adormit copiii

şi romanţe ruseşti

eu te găsesc

cum nimeni nu o face.

Poţi tu, oare, să mă iubeşti

cum toţi o fac

dar invers?

Să mă încânţi cu mii de colecţii

de inimi - din nou

şi răspunsuri de gradul 0?

Nu, nimeni nu o face cum o fac eu

când ajung să te păstrez

cum nimeni nu o face.