joi, 8 august 2013

Necunoscut

mi-e ruşine să mă uit în sus când ochii tăi sunt aţintiţi spre mine
şi simt cum mă mănâncă ura şi invidia
că nu te pot privi
am devenit sunete ce nu se mai pot asculta între ele
unele mai sus ca celelalte
şi fără braţe
de mult nu ne mai prefacem că ne suntem străini
şi deja cuvintele ne ignoră
şi ne lasă să murim
nu, nu ne mai putem naşte din cenuşă
trupurile noastre au devenit prea grele
pentru alt zbor
nici numele noastre nu mai sunt aceleaşi
nici ele nu se mai iubesc
doar tac
nu ne mai este foame de libertatea trupurilor
devenite acum umbre de asfalt
reci şi nepricepute
nu mai suntem cei ce erau meniţi să fie
nu mai suntem cei ce erau
nu mai suntem

miercuri, 7 august 2013

Claude Debussy. Arabesque No. 2

Mi se începe să simt
mi se începe simţirea
simţitul
simţul
mi se începe o idee despre cum simt
se intensifică şi scade încet
mi se începe pielea de găină
de jos în sus pe şira spinării
şi continuă să meargă de-a dura
ca un copil abia născut
şi se opreşte în degetul mic
oricare
e freamăt peste tot
mi se începe o închidere şi strig prin omul de pe scenă
"Opreşte-te clipă, căci prea frumoasă eşti!"
şi atunci încep să mă şoptesc din nou
începe să îmi placă saltul
din lac în izvor
şi curg din propriu-mi pas
către pasul tău.

duminică, 28 iulie 2013

semaforul

de multe ori mi se întâmplă
să mă opresc la semafor şi să observ
că nimeni nu-l mai bagă-n seamă
acum vin oameni cu lopeţi şi îl dărâmă
acum trebuie să mă uit mai bine în dreapta şi în stânga

duminică, 4 noiembrie 2012

Cânt pentru mamă

Mă rog la ziua de ieri     
            la ziua
de azi
         încep să simt pământul
         încep să simt
pământul care mă ridică și-mi dă trup.
Mă rog pentru o mamă
             pentru
viața din pântecul ei
       ce-o leagănă
îi cântă pământului să aibă grijă
       de ziua de ieri,
să-i dea trup zilei de azi
    să meargă mai departe.


marți, 3 iulie 2012

viaţă

de multe ori mi-au ieşit rădăcini din piele,
am simțit cum îmi ies fumuri din creștet
şi mă lasă să plec.

de multe ori mi-a pierit plăcerea de adevăr,
am simțit cum mă năpădește dorul de mare
şi mă lasă să tremur.

de multe ori am mângâiat brațele lor,
am simţit cum iarba îmi gâdilă tălpile
şi mă lasă să dorm.

de multe ori am cântat umbrelor,
am simţit cum anotimpurile mă creează
şi mă lasă să pierd.

de multe ori am simțit cum îmi crește în mâini lumina,
am simțit cum păsările se luptă cu văzduhul
şi mă lasă să plâng.

de multe ori am căutat iertări fragile,
am simțit cum bat inimi de oameni sărmani
şi mă lasă să aleg.

de multe ori am uitat cine sunt,
am simţit că nu sunt
şi mă lasă să mă întorc.










joi, 3 noiembrie 2011

femeie.oare?



Cuceresc stele pentru tine

și fac nopțile să pară timpuri noi,

iar visele, iubito, realități

redate în trucuri de magicieni-

care stau noaptea la margine de stradă

și cântă la chitări

suflate în suflet de femeie frumoasă.

cerșesc dragoste, dar nu o vreau.

te iubesc, femeie.



în mine univers



.păstrezi ritmul unei prezențe unite

în care regăsești un univers plin

de zâmbete

și arcași ce-ți rup din chip

izvor de soare

și te întrebi

unde ți-e pasărea călătoare.

*unde mi-e pasărea?*