Ce se vede

Daca ar fi sa platesc cu moarte

pentru un pacat,

m-as uita.

Daca ar fi sa ranesc orgolii,

m-as simti

bine.

Daca ar fi sa las urme,

nu ati observa

nimic.

Daca ar fi sa va cant,

v-ati intoarce,

fara raspuns.

Daca ar fi sa iubesc

ar fi, normal,

o gluma.

Insa daca ar fi sa ma cunosc,

mi-ar fi rusine,

caci traiesc din aparente.

Ma numesc...presedinte!

Dragii mei,

am ajuns, dupa multe injuraturi, si pe podiumul sinceritatii cu care va voi maltrata

si va voi degusta.

Imi place de voi

ca ascultati si inghititi in sec

si numarati zilele, lunile, anii, presedintii

ce trec la carmuirea voastra.

Nu sunteti prosti ca m-ati ales,

desi pot spune ca eu sunt prost

pentru prostia de a ma prosti in fata natiunii.

Domnul mi-e martor ca nu am furat,

doar am imprumutat,

iar pentru toti exista o a treia sansa.

(oricum, dragii mei, ati uitat si sa numarati)

V-am promis drumuri, camine, scoli, porcarii,

insa nu v-am spus

cand anume le veti si primi.

(deci si prin urmare, pot fi scutit de vina)

Nu stiu Constitutia, dar o pot schimba.

Nu pot prezice viitorul,

dar stiu ca presedinte voi fi

pana voi muri.

Stiu sa va raspund

doar la intrebari simple

si sa(-mi) construiesc vile.

Ce altceva mai vreti?

Aaaaa...Libertate?

Desigur, puteti a impusca sau chiar manca

pe celalalt,

dar, nu uitati cat va-ndopati!

Usor cu comunistii, ca nu au fost asa de rai,

si de s-ar scula Ceausescu,

poate ar mai construi un mall

dat cu var alb

si am avea si noi economie.

Atat pentru azi!

Votati-ma si maine!

Cinste tie

Iertare pentru sangele gol
si pentru mainile dezlegate
de putere.
Asa-zisa scrumiera care atarna
de o panza de paianjen
te face sa tresari
la chipul de straina.
Si-mi jur din nou iertare
pentru un sange de mult inchinat
intru prezenta ta, novice.
Tremuri si bantui camere goale
dar nu gasesti indiciu,
doar niste amarate toale,
ce par a fi casmir pur.
Iar te intorci la fata din visare
cu chipul alb si maini de fier,
si-ti ceri iertare.



Unora le este greu sa-si gaseasca anticamera pentru o fidelitate pura.

Romania?

Sincer, nu. Momentan, nu m-as angaja in Romania. De ce? Este foarte simplu. Poate nu toti au inteles, inteleg si vor intelege situatia Romaniei, mai ales cea pe care o poseda astazi(bugetara cat si morala). Facand parte din noua generatie, pot spune ca eu, ca persoana idividuala nu as evita angajarea intr-o alta tara, intrucat diferenta, din toate punctele de vedere, este sesizata de mass-media, de locuitori si, nu in ultimul rand, de parlamentari, care se "omoara in bataie pentru buna functionare a Romaniei". Sa luam, spre exemplu, situatia scolilor din Romania in contrast cu cele din strainatate. Nu cred ca exista termen de comparatie intre ele. Singura asemanare ar fi ca ambele sunt catalogate ca fiind niste "cladiri". Sa avem in vedere si materialele de care dispun centrele de pregatire a elevilor, care sunt de calitate "zero". Cele mai prost platite meserii din Romania sunt, probabil, cele de gunoieri; insa, cele mai bine platite meserii abia daca se ridica la nivelul celor mai prost platite meserii din strainatate. Deci, se observa diferenta majora, mai ales in economia tarii.

Pentru viitor, invatati pe branci aici si fiti respectati in strainatate!

Scrisoare catre...tine

Dragul meu,

Imi este foarte greu sa-ti vorbesc, caci nuanta cuvintelor mele este simpla.Nu ai intelege niciodata limba ce ti-o zic, raspicat, asta pentru ca nu vrei sa treci de bariera ta de limite.Scuza-mi ignoranta de care am dat dovada in ultimul timp, dar nu ma puteam vedea alaturi de tine.Nu ma puteam concentra, nu mai aveam ganduri, sentimente...nu era bine deloc!

As vrea sa-ti impartasesc, prin aceasta nesemnificativa scriere, detasarea mea totala fata de impertinentele tale!De ce?Mi-ai displacut dintotdeauna si, poate, asa a fost sa fie.

Te rog sa nu mai cauti in mine acel "cineva".Este normal cum suntem acum.Nici despartiti, dar nici impreuna.

Cu drag,

cea dintai si cea din urma.

Poezie

Si sunt lucruri care ne fac sa zambim

si lucruri care ne fac sa uitam

si multe ce ne fac sa murim,

dar multe sunt acelea

pe care le plangem.

Si scriem pentru iubire,

la fel cum plangem pentru iubire,

la fel cum regretam,

dar speram

sa treaca o zi, un an, o viata

pentru a sti sa traim.

Viata are nume…

Cadem fragili intr-o lume de cristal
si ne rugam
sa nu ploua.

Bem dintr-un pahar lacrimi uscate
si ne prefacem
ca stim sa respiram.

Rastignim timpul intr-un cuvant
si ne rostim
cuvantul.

Ne lipim unii de altii
si uitam
ca suntem inca vii.

Absoarbem apa din priviri
si juram
sa spunem adevarul.

Nu stim sa ascultam tacerea
si ignoram
un teatru cinstit.


Traim azi si, poate, maine
dar nu ghicim
niciun trecut.

Noi am inceput,
voi sa continuati,
iar ei o sa o termine,
caci cei din urma vor primi
raspuns.