sâmbătă, 29 noiembrie 2008

Noapte bună



Învaţă-mă să plâng zâmbind-
Stop.
Băi, vezi că iar ai greşit versul.
Ajută-mă să tac, şoptind
un "Te iubesc"
în fiecare noapte.
Delirez,flirtez,creez.
Una, două săptămâni,
mâncând aceeaşi pagină
dintr-un roman
de dragoste.
Disperat, alerg spre un nou început
al unei noi rime;
poţi vedea în trecut,
şi poţi schimba doar viitorul.
Sunt nebun, idiot,
ce mai contează?
Atâta timp cât mă iubeşti,
delirează.
Eram fericiţi, mai ştii?
Bun.
Eu încă sunt.
Scrii?
Te las atunci
să faci fraze fără dungi
şi să colorezi curcubeul.
Ai uitat să pui mov.Nu are nimic.
Nu te mai complic.
Ia-ţi cafeaua!
Arde!
Ah, iar am ceva cu ţigarea...
Nu vezi că s-a stins...
Ştii că, la un moment dat,
firul se rupe, şi uiţi să strigi.
Stai calmă.Tot în ale mele braţe
pici.
Hai, închide fereastra,
pune capul pe umărul meu,
ascultăm "Vama"
veche...
Acum, la final, te sărut
uşor pe frunte
şi îţi reamintesc că 1+1
nu e o sumă.
Noapte bună.

miercuri, 26 noiembrie 2008

Jurnalul unui homosexual


Vreau să fac dragoste, dar vreau să şi mănânc.Ce să fac mai întâi:să mănânc sau să fac dragoste?Aş putea să le fac pe ambele în acelaşi timp?Nu...
Era blondă...şi mai era şi noapte.Îmi amintesc ca şi cum ar fi fost ieri.Ceva de nepătruns.Cerea satisfacţie sentimentală.De la cine?De la mine?Cum să-i ofer aşa ceva?Nu am avut niciodată această capacitate, dacă o pot numi aşa.Stătea întinsă pe pat...ca o cuvertură abia pusă.Cerea, însă tot ceea ce putea primi era dezinteresul meu.Ochii mari, albaştri, buzele cărnoase, de un roşu stins, nasul ei drept şi mic, ce aducea puţin cu nasul fostei mele femei, halatul roşu ce o învelea doar până deasupra genunchilor, mă făceau să strig, să ard pe interior.Ce vrea o femeie?Totul sau nimic.Ea ştia că o să vină momentul în care aveam să cedez, dar nu...Nu am mişcat nici degetul mare de la picior, pe care obişnuiesc să îl mişc atunci când mă emoţionez.Îmi orientam privirea în funcţie de musca ce zbura dintr-un colţ în altul al camerei.La un moment dat a obosit şi s-a aşezat pe lustră.Parcă simţeam o legătură mai puternică între mine şi...muscă decât între mine şi ea.Ciudat.Nu mi s-a mai întâmplat aşa ceva.Cel puţin, nu cu o muscă...
Au trecut zile şi nopţi, iar pe pat a mai rămas doar cuvertura şi mirosul halatului roşu.
Au urmat întâlniri, probabil cu cele mai urâte şi groaznice persoane pe care aş fi putut sş le cunosc.Totuşi, nu credeam că o să dau peste el... O jucărie perfectă.Numai că el stătea pe fotoliu, lângă fereastră, iar eu, întins pe pat.Privirile lui mă atingeau îngrozitor.Nici să respir nu mai puteam.Fiecare răsuflare îmi era tăiată de fiecare bătaie a inimii sale.Îmi amintesc că şi-a dat jos mănuşile negre şi paltonul, pe care le-a atârnat în cuier.
S-a apropiat de mine şi s-a întâmplat.Un sărut incredibil. Ceva ce nu am mai simţit până acum. O satisfacţie exagerată a întregului corp.Ce s-a întâmplat?,cum s-a întâmplat?, când s-a întâmplat? erau nişte întrebări inutile ce mi le puneam în acel moment.Nu reuşeam să scap sau poate nu voiam.Ce privire tulburătoare...nu mai puteam rezista.”Da!Asta vreau !“, mi-am zis după aceea.Au trecut ani şi ani, iar pe pat stau aruncate, în fiecare dimineaţă, o perche de mănuşi negre şi un palton...

marți, 25 noiembrie 2008

Mâine


Mâine o să duc gunoiul.Mâine o să vorbesc cu el.Mâine o să mă uit la filmul meu preferat.Mâine o să mănânc îngheţată, chiar dacă sunt răcită.Mâine voi vorbi cu cineva.Mâine nu mă voi duce la ore, pentru că nu am chef.Mâine o să-mi gasesc medalionul pierdut.Mâine voi urla de durere.Mâine voi plânge.Mâine iţi voi face cu mâna la plecare.Mâine o să-mi bat joc de tine.Mâine dansez, am zis!Mâine nu mai dorm de după-amiză.Mâine se împlinesc două săptămâni.Mâine o să împlinesc 18 ani.Mâine o să mă înscriu la facultate.Mâine mă vei cere de soţie!Mâine vom merge pe sârmă într-un dezechilibru total.Mâine voi fi un actor într-o piesă urâtă...Mâine, publicul va arunca cu flori galbene şi roşii.Crizanteme?Mâine îmi vei spune că vrei să închei povestea alături de alta.Bine.Mâine nu mă voi schimba.Mâine iţi voi picta chipul în cele mai frumoase culori, asa cum nimeni nu a reuşit până acum. Dar tu ştiai că mâine toate stelele vor cădea?Da, pentru noi.Mâine voi visa singură.Mâine, tată, vei muri.Mâine îmi voi lua totul înapoi.Mâine voi păşi în deşert.Mâine voi cerşi un loc în înalta societate.Mâine le voi spune:"Pardon, eu eram în faţă."Mâine, tată, vei fi incinerat, aşa cum ţi-ai dorit.Mâine voi demisiona, din cauza indiferenţei teatrale.Mâine, îmi voi aminti cum te-am iubit.Dar dragă, mâine de ce nu ai venit?Pregătisem cafeaua.Păcat.Era fără zahăr, cum îţi place ţie.Mâine voi face chetă pentru un copac.Mâine voi spera la o amintire vagă din trecut.Mâine îmi voi iubi mama.Cred că nu am reuşit să o fac mai demult...Mâine e ultima rată la maşină.Mâine...accident de maşină...Mâine mor.Stai dragă, mâine nu ţi-ai făcut programare la coafor?Ah.Iar am uitat.Mâine e mereu, ieri...te înjur.

sâmbătă, 22 noiembrie 2008

Azi


Fumez doar trecerea timpului.
Fumez stropi de apă.

marți, 18 noiembrie 2008

Marţi - cuvânt


Azi, marţi, e ziua în care realizez că totul e alandala.Poate mi-am dat seama mai demult, dar nu am vrut să dau importanţă prea mare acestui fapt.Stau, privesc şi mă simt încătuşată.E de vină schimbarea mea, sau m-am schimbat o dată cu schimbarea celorlalţi?Un joc de cuvinte, un joc de sentimente, un joc de consecinţe nebăgate în seamă duc la degradare.Mofturi...Priviri aruncate, ceva gen:"Bă, tu ştii cine sunt eu?" sau"Ce nu înţelegi?E atât de simplu!", au devenit un mod de salut cotidian.A început să îmi fie frică să mai scriu.Pentru că nici aşa nu mă mai regăsesc pe mine.Cred că o să mă apuc să ascult şi eu muzică comercială(aşa că,Guţă, fii pe fază, că vin!),o să tac din gură când e cazul, o să ascult şi o să accept.Nu...:-J Nu e bine nici aşa.O să fiu eu şi... ceilalţi.

vineri, 14 noiembrie 2008

Ironie


Ascultă-mă, o singură dată
Fii atentă la cuvinte
Iartă.
Un strigăt de ajutor îmi sfâşie gâtul
Un singur tată,
Pleacă.
Stai şi priveşte
Cum încet, încet
Situaţia te depăşeşte.
Dar gândeşte-te la mine,
La viaţa ce-o duceam înainte,
Ţii minte ce-mi ziceai?
“Tata te iubeşte
Dar câteodată greşeşte.”
Şi ce?Greşeala se plăteşte.
M-am săturat să-mi pierd serile
Venind de la şcoală
Ascultând toate mizeriile.
Ştiu că nu mă auzi,
Că nu vorbeşti cu mine,
Că vrei să renunţi,
Dar vreau să te fac să regreţi.
Tot ce ţin în mine
E poezie
Şi mă doare
Căci nu pot vorbi cu nimeni.
Parcă tu erai cel mai bun psiholog,
Puteai repara orice,
Mamă, spune-mi,
De ce?
E singurul mod în care pot exploda,
Nici să plâng nu pot.
Prietenii mei...
Mi-e rusine de ei
Atunci când le plang în faţă
Şi nu le pot explica
Ce se întâmplă cu viaţa mea.
Doamne, nici nu ştii cât căcat mănâncă toţi
Toţi din jurul tău,
Toţi din jurul meu,
Aş vrea să uiţi numele meu.
Ce spun? Nu ai cum.
Poate să mă ierţi
Şi să continui
Încercând să visezi
La viaţa pe care nu o ai.
Tată, nu mai bea
Şi tu, mamă, nu mai spune da,
O să fie totul bine
Pentru că nu e.
Şi strig până când cineva
Îşi va da seama
Că şi-a irosit viaţa
Lăsând-o purtată de un viciu.
Pentru asta pierzi.
Pe mine m-ai pierdut demult
Şi nu-ţi trebuie nimic mai mult
Să mă faci să cred
Că eşti mai bun.
Greşeala se plăteşte...
Asta e viaţa mea
Obişnuieşte-te cu ea
Dacă nu poţi,
Închide gura
Şi nu mă mai asculta.
E problema mea!
Oricât aş striga, voi nu m-aţi auzi.
Duceţi-vă dracu.
Habar n-aveţi de poezii.
Acum închei
Cu gândul la o familie
Fericită
Ce mâine se ridică,
Şi vă spune ironic:
“Noapte bună!”

sâmbătă, 8 noiembrie 2008

Un Nou Început


Ai încercat de mai multe ori să ajungi acolo unde ai vrut, Însă lacrimile au durut, Toţi aşteaptă să te ridici, Dar tu nu ai căzut niciodată, Prietenii tăi sunt critici Nu poţi să plângi pe umărul lor De frică să nu pici. Aştepţi o nouă zi în care să-ţi doreşti Doar pe tine Să te priveşti Dar cine Crezi că ar putea să-ţi ofere dragostea Aşa cum ai simţit-o la-nceput Alături de familia în care ţi-ai pierdut Încrederea. Poţi să numeri stelele Ca şi cum ai număra prietenii. Tu ştii Că stelele căzătoare nu se mai ridică Si totuşi, zâmbeşte! Lumea e mică. Te simţi înconjurat numai de ştiri şi bârfe False impresii, toate au durut în trecut. Dar şi viaţa are un nou început, Uită de toti care te-au ... supărat Sfârşit.Filmul s-a terminat. Cut!

luni, 3 noiembrie 2008

Nunta


Am ajuns la concluzia că nu prea am la inimă nunţile.Nu mă refer la "nuntă" ca un început de căsnicie, care poate dura la nesfârşit, ci la actul în sine, oficial.Cu primărie, lăutari şi biserică.Este prea mult.Dacă iubeşti pe cineva şi vrei să-ţi petreci restul vieţii alături de el, nu ai nevoie de nişte hârtii pentru a demonstra asta;nu ai nevoie de şase ore pentru a ajunge la concluzia că,în sfârşit, sunteţi cu adevărat împreună.Urăsc preoţii, care, în timpul slujbei, vorbesc la telefon[Nokia N73].E ca şi cum v-ar cununa tata mare acasă la voi şi mai pleacă puţin, să vorbească cu mama mare în bucătărie.După, te duci la local şi dansezi o sârbă.Am avut noroc eu, căci am ascultat şi Led Zeppelin, la o chitară Fender, semnată în original de Eric Clapton:XMulţi struguri au fost pe masă şi mi-am facut de lucru .Spre uimirea mea, a doua zi nu am păţit nimic.Şi aşa şi cu nunţile acestea.Iubeşti pe cineva, scrie o carte,public-o, cş tot act se numeşte.Have a nice life!

Alcoolul nu te face mare!


Probleme acasă, dai cu pumnul în masă
Nu şti ce să faci.
Încerci să te ridici la suprafaţă.
Ai tăi nu se mai înţeleg deloc,
Iar prietenii tăi nu se mai întorc.
Te întrebi cu ce ai greşit şi cum ai putea
Să scapi de toate
Şi să mori pentru un minut.
N-a fost greu.
An`tan`te, dize`mane`pe
Între un suc şi o bere
Te aleg pe tine.
Ai ales
Şi ai mers
Spre infinitul paharelor cu alcool
Pentru a putea fi cool.
Nu vezi că prietenii ţi-au dat ocol
Şi că problemele de acasă
Nu te-au uitat.
Acum, ultimul număr format
E 112.
Stai calm.Nu ai nimic.
Eşti în comă, în pat.
La mulţi ani.A trecut un an.
Pune-ţi o dorinţă.
Acum eşti fericit.
Nu mai ai probleme.
Ai murit
Înt-un pahar de alcool...