luni, 3 noiembrie 2008

Nunta


Am ajuns la concluzia că nu prea am la inimă nunţile.Nu mă refer la "nuntă" ca un început de căsnicie, care poate dura la nesfârşit, ci la actul în sine, oficial.Cu primărie, lăutari şi biserică.Este prea mult.Dacă iubeşti pe cineva şi vrei să-ţi petreci restul vieţii alături de el, nu ai nevoie de nişte hârtii pentru a demonstra asta;nu ai nevoie de şase ore pentru a ajunge la concluzia că,în sfârşit, sunteţi cu adevărat împreună.Urăsc preoţii, care, în timpul slujbei, vorbesc la telefon[Nokia N73].E ca şi cum v-ar cununa tata mare acasă la voi şi mai pleacă puţin, să vorbească cu mama mare în bucătărie.După, te duci la local şi dansezi o sârbă.Am avut noroc eu, căci am ascultat şi Led Zeppelin, la o chitară Fender, semnată în original de Eric Clapton:XMulţi struguri au fost pe masă şi mi-am facut de lucru .Spre uimirea mea, a doua zi nu am păţit nimic.Şi aşa şi cu nunţile acestea.Iubeşti pe cineva, scrie o carte,public-o, cş tot act se numeşte.Have a nice life!

3 comentarii:

Joc de nuanţe spunea...

Te-apucă...
strugurii erau grija ta de bază.

Unknown spunea...

Mie-mi plac unele nunti
:>
Daca as fi venit cu tine, nu te mai plictiseai..:>

PlasticFantastic spunea...

Bine că nu-s singura care detestă nunţile... :D