miercuri, 12 octombrie 2011

Omul



Există în noi o teamă extraordinară de necunoscut, cu toate că dorim din toate puterile să îl atingem. Există în noi o dragoste cu care ar putea fi hrănit întregul pământ. Există în noi o răceală pe care, de multe ori, nu o putem controla și transformăm oameni în sloiuri de gheață. Există în noi o putere de concentrare nemaipomenită cu care putem transforma praful în nisip fin. Există în noi o doză exagerată de necunoaștere a propriei ființe. Există în noi un buton care declanșează toate stările și, odată cu acestea, acțiunile noastre. Există în noi un drac și un înger care, din păcate, nu ne spun când să facem rău sau când greșim. Există în noi un trecut, un prezent și un viitor. Există în noi succesul și eșecul care, din când în când se schimbă între ele. Există in noi un cerșetor care își schimbă locul în funcție de anotimp. Există în noi un antidot al conștiinței. Există în noi un izvor de întrebări și răspunsuri din care, dacă nu venim cu ulcica să bem, se tot micește. Și totuși, cu tot ceea ce există în noi, nu reușim să ne descurcăm. De ce? Nu ne cunoaștem. Deloc. Ne e frică să descoperim totul în noi. De aceea, ne cunoaștem prin ceilalți. Există în noi un om total diferit de cel pe care îl cunoaștem. Spre el trebuie să ne îndreptăm.

2 comentarii:

doar eu spunea...

ne e frica de noi insine...

Luminita Manescu spunea...

pe peretele răvăşit de atingerea timpului... îngerul meu scrie un alt poem... Al tău???