miercuri, 21 mai 2008

Creta albă




Un băiat şi cu o fată se plimbau pe-o stradă
La un moment dat
Fetei i-a picat
Din mână o cretă albă.
El s-a aplecat
Şi a desenat
O pasăre cu aripi rupte.
Fata se uita
Şi nu înţelegea.
Băiatul la ureche i-a şoptit
Că ea e tot ce şi-a dorit.
Iar pasărea din desen
S-a ridicat la cer.
Când fata i-a şoptit
"Eu te iubesc!"
Pasărea a murit.






3 comentarii:

Joc de nuanţe spunea...

Aş zice profund, dar mă abţin.
Opa, deja am zis.
Dammit.

Hai să provocăm o discuţie filozofică pe încheiere... să facem d-ăla, text argumentativ. De ce a murit pasărea când i-a spus "Te iubesc"?
S-a risipit magia momentului?

Constantinov Rada spunea...

Nu, ideea este ca, atunci cand baietu i'a marturisit ca ea inseamna tot ce si'a dorit, pasarea a inviat, ceea ce inseamna ca nu a mintit'o, insa fata a mintit cand i'a spus ca il iubeste:D

Joc de nuanţe spunea...

Ahaaa.
Genial.
Păcat că nu m-a dus capul. Uşor ambiguu.
N-ai putea să pui un subtitlu poeziei? Ceva de genul: Minciuna. Să se prindă şi rataţii ca mine. Dai un indiciu.