Floare

Taci! Uită-te în sus!
Priveşte cum timpul zboară
Soarele a apus.
Stelele se-neacă în abis
Luna e singură.
Şi totul e doar un vis.
Ochii tăi străini îmi sunt,
Ţii în mâini o floare,
Iar tot ce-aud e un cuvânt.
Îţi arunci pantofii pe fereastră
Şi o iei de mână
Şi o pui în glastră.
Alergi desculţ pe undele sonore
Te-mpiedici şi cazi,
Pierzand astfel două ore.
Noaptea asta-i pentru tine
Pentru el, ea, noi
Şi uite-o...ea vine...
Mâine totul va fi o amintire
Lacrimile-ţi, stropi de ploaie
Şi vei striga, vei striga: fericire!
Ochii tăi se sting, la fel şi luna,
Norii fug, tăcerea plânge,
Iar tu apleci uşor mâna.
Timpul se refugiază-ntr-o clipă,
Copilul işi spune la revedere,
Soarele şi luna formează o echipă.
Desupra lui abisul se-inchide,
A iubit ceva, a iubit o “ea”,
Acum nimic nu mai vede.
Un pendul între realitate şi fantastic,
Timpul trece, dar noi stăm
Totul piere, se face mic...