Ce se vede

Daca ar fi sa platesc cu moarte

pentru un pacat,

m-as uita.

Daca ar fi sa ranesc orgolii,

m-as simti

bine.

Daca ar fi sa las urme,

nu ati observa

nimic.

Daca ar fi sa va cant,

v-ati intoarce,

fara raspuns.

Daca ar fi sa iubesc

ar fi, normal,

o gluma.

Insa daca ar fi sa ma cunosc,

mi-ar fi rusine,

caci traiesc din aparente.

Ma numesc...presedinte!

Dragii mei,

am ajuns, dupa multe injuraturi, si pe podiumul sinceritatii cu care va voi maltrata

si va voi degusta.

Imi place de voi

ca ascultati si inghititi in sec

si numarati zilele, lunile, anii, presedintii

ce trec la carmuirea voastra.

Nu sunteti prosti ca m-ati ales,

desi pot spune ca eu sunt prost

pentru prostia de a ma prosti in fata natiunii.

Domnul mi-e martor ca nu am furat,

doar am imprumutat,

iar pentru toti exista o a treia sansa.

(oricum, dragii mei, ati uitat si sa numarati)

V-am promis drumuri, camine, scoli, porcarii,

insa nu v-am spus

cand anume le veti si primi.

(deci si prin urmare, pot fi scutit de vina)

Nu stiu Constitutia, dar o pot schimba.

Nu pot prezice viitorul,

dar stiu ca presedinte voi fi

pana voi muri.

Stiu sa va raspund

doar la intrebari simple

si sa(-mi) construiesc vile.

Ce altceva mai vreti?

Aaaaa...Libertate?

Desigur, puteti a impusca sau chiar manca

pe celalalt,

dar, nu uitati cat va-ndopati!

Usor cu comunistii, ca nu au fost asa de rai,

si de s-ar scula Ceausescu,

poate ar mai construi un mall

dat cu var alb

si am avea si noi economie.

Atat pentru azi!

Votati-ma si maine!

Cinste tie

Iertare pentru sangele gol
si pentru mainile dezlegate
de putere.
Asa-zisa scrumiera care atarna
de o panza de paianjen
te face sa tresari
la chipul de straina.
Si-mi jur din nou iertare
pentru un sange de mult inchinat
intru prezenta ta, novice.
Tremuri si bantui camere goale
dar nu gasesti indiciu,
doar niste amarate toale,
ce par a fi casmir pur.
Iar te intorci la fata din visare
cu chipul alb si maini de fier,
si-ti ceri iertare.



Unora le este greu sa-si gaseasca anticamera pentru o fidelitate pura.

Romania?

Sincer, nu. Momentan, nu m-as angaja in Romania. De ce? Este foarte simplu. Poate nu toti au inteles, inteleg si vor intelege situatia Romaniei, mai ales cea pe care o poseda astazi(bugetara cat si morala). Facand parte din noua generatie, pot spune ca eu, ca persoana idividuala nu as evita angajarea intr-o alta tara, intrucat diferenta, din toate punctele de vedere, este sesizata de mass-media, de locuitori si, nu in ultimul rand, de parlamentari, care se "omoara in bataie pentru buna functionare a Romaniei". Sa luam, spre exemplu, situatia scolilor din Romania in contrast cu cele din strainatate. Nu cred ca exista termen de comparatie intre ele. Singura asemanare ar fi ca ambele sunt catalogate ca fiind niste "cladiri". Sa avem in vedere si materialele de care dispun centrele de pregatire a elevilor, care sunt de calitate "zero". Cele mai prost platite meserii din Romania sunt, probabil, cele de gunoieri; insa, cele mai bine platite meserii abia daca se ridica la nivelul celor mai prost platite meserii din strainatate. Deci, se observa diferenta majora, mai ales in economia tarii.

Pentru viitor, invatati pe branci aici si fiti respectati in strainatate!

Scrisoare catre...tine

Dragul meu,

Imi este foarte greu sa-ti vorbesc, caci nuanta cuvintelor mele este simpla.Nu ai intelege niciodata limba ce ti-o zic, raspicat, asta pentru ca nu vrei sa treci de bariera ta de limite.Scuza-mi ignoranta de care am dat dovada in ultimul timp, dar nu ma puteam vedea alaturi de tine.Nu ma puteam concentra, nu mai aveam ganduri, sentimente...nu era bine deloc!

As vrea sa-ti impartasesc, prin aceasta nesemnificativa scriere, detasarea mea totala fata de impertinentele tale!De ce?Mi-ai displacut dintotdeauna si, poate, asa a fost sa fie.

Te rog sa nu mai cauti in mine acel "cineva".Este normal cum suntem acum.Nici despartiti, dar nici impreuna.

Cu drag,

cea dintai si cea din urma.

Poezie

Si sunt lucruri care ne fac sa zambim

si lucruri care ne fac sa uitam

si multe ce ne fac sa murim,

dar multe sunt acelea

pe care le plangem.

Si scriem pentru iubire,

la fel cum plangem pentru iubire,

la fel cum regretam,

dar speram

sa treaca o zi, un an, o viata

pentru a sti sa traim.

Viata are nume…

Cadem fragili intr-o lume de cristal
si ne rugam
sa nu ploua.

Bem dintr-un pahar lacrimi uscate
si ne prefacem
ca stim sa respiram.

Rastignim timpul intr-un cuvant
si ne rostim
cuvantul.

Ne lipim unii de altii
si uitam
ca suntem inca vii.

Absoarbem apa din priviri
si juram
sa spunem adevarul.

Nu stim sa ascultam tacerea
si ignoram
un teatru cinstit.


Traim azi si, poate, maine
dar nu ghicim
niciun trecut.

Noi am inceput,
voi sa continuati,
iar ei o sa o termine,
caci cei din urma vor primi
raspuns.

De la nico(cu luni in urma:D)

1) Ia cartea cea mai la îndemână, deschide-o la pagina 18 şi scrie al patrulea rând.
"Rnesc oglinda pentru a-i atinge un gram de sfintenie."
2) Fara să verifici, cât e ceasul?
18:34
3) Verifică.
18:35
4) Cum eşti imbrăcat?
bluza imprimeu panda si pantaloni gri
5) Înainte să răspunzi la chestionaru’ ăsta, la ce te uitai?
blogul nicoletei
6) Ce zgomote auzi în afara celor produse de calculator?
imnul psd-ului:-L
7) Când ai ieşit ultima dată şi ce ai făcut atunci?
aseara.multe.
8) Ce-ai visat azi-noapte?
nimic.
9) Când ai râs ultima oara?
ieri.
10) Ce ai pe pereţii camerei în care te afli?
harta politica a lumii, desene, postere, citate
11) Daca ai deveni multimilionar peste noapte, ce ai cumpăra prima dată?
imi trebuie un televizor la mine in camera:-?
12) Care-i ultimu’ film pe care l-ai vazut?
parodie dupa van helsing:-?
13) Ai vazut ceva neobişnuit azi?
parul lui ovidiu, cred:-?
14) Ce părere ai despre chestionaru’ asta?
e ok
15) Spune-ne ceva ce nu ştim incă.
cand eram mica, mancam gume mestecate de pe jos
16) Ce nume i-ai da fetei tale?
Aurora
17) Dar băiatului tau?
Filip
18) Te-ai gandit deja să locuieşti în străinătate?
sincer, nu
19) Ce ai dori să-ţi spună Dumnezeu când intrii pe Porţile Raiului?
puteai si mai bine
20) Daca ai putea schimba ceva în lume, în afară de politică, ce ai schimba?
altceva in afara de politica?!:))
21) Îţi place să dansezi?
da.mult
22) George Bush?
nu.nu cred ca as dansa cu el.
23) Care a fost ultima chestie care pe care ai vazut-o la TV?
gripa porcina loveste din nou.
24) Care-s cei patru oameni ce ar trebui sa preia chestionaru’ asta?
cine doreste

Noapte tarzie

Iubitul meu

cu maini secate de durere,

alina-mi privirea

c-un suflet de hoinar.

Joaca-te prin parul meu

si-mpleteste-mi cosita,

precum spicul de grau

si sopteste-mi dorinta.

Te astept sa vii ca niciodata,
firav, pasind pe-o prispa uitata,
Uitata de ganduri pustii.
Te astept,
mirosind a flori si a lamaie,
scuturandu-ti paltonul
de noapte tarzie.
Vii?Vino!Lasa-l sa vie...

Peretii

Si acum stau si numar peretii
din camera mea.
Si stau si ii numar,
caci am impresia

ca in fiecare seara

se tot inmultesc.

Si-i tot injur,

cu gandul la tine.
Esti un biet copil

ars

de viata si complexe,

ars pe rug

de propriile-ti concepte.

Si stand si numarand peretii,

mi se par mai mici,

mult mai mici,

dar nu-i mai injur,

caci au disparut,

odata cu tine,

odata cu noi,

odata cu toti.

Mi-e dor sa ii numar

si sa stiu ca esti,

ca sunt,

insa timpul s-a dus,

odata cu ei

toti.

9 luni. Idila

Cu o prietenie incepe totul. Privesti, intelegi si-ti dai seama ca e mai mult de atat. Este ceva frumos, simplu. Te prefaci, pentru ca nu ai vrea sa strici o legatura puternica, insa, intr-un final, se ajunge la un compromis. Daca ma iubesti, nu mai spun la nimeni. Si iubesti, dar nu fortat, ci pentru ca asa a fost sa fie. Daca merge, de ce nu? Si a mers, timp de 9 luni. Si va merge, pana cand vom realiza ca am crescut prea mult. Iti sunt datoare pentru zilele in care ai fost o parte din mine, si pentru zambetul daruit in fiecare moment al zilei. Iti multumesc pentru clipele de liniste in care ti-am cunoscut privirea si pentru sfaturile ce m-au ajutat mult. Iti multumesc ca esti acum, aici, in acelasi univers in care mi-am inceput scopul. Idila. Iubesc.Iubiti-va!

- I -

Ce poti sa mai spui? Au trecut 17 ani din viata si tot nu am reusit sa inteleg privirile distrate ale corpurilor ce se misca langa mine, felul in care se privesc, se uita si fura idei, insusindu-si-le. Aud vag acum, vad aiurea si nu-mi amintesc nimic din ceea ce ar trebui, dar totodata ma simt atrasa de tot ce inseamna Pamant (lasand la o parte fiintele bipede si cu o anumita insusire a gandirii, care-l populeaza). Exceptie face o persoana. Si aceea esti tu, ca in fiecare din scrierile mele. Mai mult sau mai putin, tu esti mereu acolo-nuanta ce ma incita de-a dreptul... Urasc pe oricine; o ura pe care inima a inceput sa o identifice ca fiind iubire, am ajuns sa ma urasc si pe mine, si tot nu pot sa te urasc pe tine. Este ciudat faptul cum nu toti interactioneaza. Mi se parea firesc inainte sa cunosc toate persoanele ce treceau prin fata mea. Sa le salut, sa ma salute... Acum, parca te cunosc numai pe tine. Restul nu mai conteaza. S-a transformat in cenusa. Numai tu stai si ma privesti. Ce ar putea oare sa se petreaca in mintea ta, in sufletul tau, ce pare, acum, lipsit de orice fel de mangaiere. Si totusi, imi zambesti. Cu glasul impleticit, iti vorbesc. Azi-murdar, maine-te strang in brate...

6 luni

Astăzi, 7 iulie. Iubesc de 6 luni. La mulţi ani, iubite. Termină cubul, că... te aşteaptă surpriza.

Dragoste

Buze obosite ce-şi lipesc neajunsul,
mâini fierbinţi ce-şi plimbă unghiile,
lăsând cicatrici pe o piele albă,
pe umeri-i goi şi pe sâni împietriţi
de iubire.
Balsamul clipelor de vară îţi strigă numele,
te cheamă.
Invoc o nemurire a unei dragoste
ce a durat 5 luni.
Ne-am lăsat purtaţi de val în infern,
iar apoi
am hibernat la răspunsul dat de nopţile
în care
nu ne-am atins trupurile.
Pentru toate glumele nevinovate
şi
pentru acel "tot"
ce nu a format un întreg,
răspund sigur şi promt,
te iubesc.

Schimb de replici între surdo-muţi

Clipe de tăcere.
Linişte?
Sunt vorbe ferecate, ce se distrug în cădere,
rebusuri necizelate.
Conturează sunete cu mâini grele şi bolnave,
ce odată se numeau cuvinte;
tresar la fiecare atingere a vântului-
o fi fost vreun gest înfundat, o tendinţă de inghesuială a unor stigmate.
Ei sunt cei care comunică fără timpi morţi,
fără să greşească vreo silabă
ori să ridice tonul.
Avem nevoie de pauze, ei nu.
Este de-ajuns că pot distinge culori;
pot simţi mirosul de fum şi de răşină.
Nu greşesc din nepoliteţe,
e doar neatenţie.
Viaţa le este o scenă din table ruginite
unde actorii joacă mima cu mâinile încrucişate,
iar spectatorii participă la un casting.
Noi, oamenii de rând, vrem să iesim la suprafaţă,
dar nu reuşim.
Vorbim întruna, când, de fapt, tăcem.
Ne uităm la ei si ne vedem transparenţi,
căci au glasuri şi tac, vorbind totuşi mai mult ca noi.
Salvaţi tăcerea,
lăsaţi-o să fie scrisă pe foi
de catifea.

Leapsa

Leapsa de la Nico

1. Care e singurul lucru pe care nu ai vrea să-l schimbi niciodata la tine?
Personalitatea
2. Primul film care îţi vine în minte acum?
Queen of the damned.
3. Ce ai desenat ultima oară? (pe hârtie)
de desenat?cred ca o cruce:))
4. De câte ori ai spus “Te urăsc”?
neintentionat, de foarte multe ori
5. Cu ce personaj din literatură te identifici?
momentan, nu-mi trece nimic constructiv prin cap, in afara de Otilia- Enigma Otiliei
6. Cât de bine te inţelegi cu tine?
mai avem de lucrat, pana a deveni prieteni
7. Dacă ar fi să scrii o carte, ce titlu ar avea?
"Doi si niciunul"
8. Descrie în 3 cuvinte o persoană dragă ţie:
eu, tu si el
9. Continuă propoziţia: Azi, încă adormită, am visat ca visez.

Leapsa catre Eve

De-a lungul anilor...mei, mi-am dat seama de un lucru ce pune accentul pe, ceea ce se numeste, personalitatea mea.Si anume, nervii.Enervarea.Enervat.Acceleratul numarul 10 pleaca in 5 minute catre "Enervarea suprema",cursa fiind doar de dus.Ciuuuuuuuuuuuuuuuu!!!Este o problema.Mai mult spus, o dilema, pe care incerc sa o rumeg, pana la descifrarea ei.Oare este genetic?Inseamna ca seman prea mult cu tata.Asta mi-au spus-o multi, dar eu credeam ca se refera doar la amanuntul fizic.Momentan, sunt stresata.Nu stiu foarte bine motivul.Poate o fi vremea de vina.Intr-adevar, in ultimele zile a plouat cam des.Scoala...Da!Scoala!Ea e nenorocita care...cu...toate...si tot...Nu.Nu e nici scoala.Nu ea este infractorul principal.Stiu cine.Imi pare rau ca te-am lasat mai la urma.TU esti.TU esti cel care nu-mi da pace, ma streseaza.TU esti vremea, ploaia, cu stropii ei enervanti, scoala si totul.Cred ca iti poti asuma o vina, nu-i asa?Motive?Am destule.Imbratisarile tale ma coplesesc, dar nu ma enerveaza...Sarutarile tale...imi plac.Intrebarile tale idioate...le iubesc.Timpul petrecut cu tine ce-mi ocupa tot timpul total...ma face sa ma simt fericita.Deci, nu esti TU cauza.Atunci, cine, ce ar putea fi?Ah, da.Stiu.Prostimea si indiferenta persista in mine de cand am inceput sa-mi insusesc o gandire mai...evoluata, sa zicem si, de aceea, eu sunt infractorul "NAMBĂR UAN".Spun ceva, nu fac, si ma enervez.Vad ceva, nu pot avea, ma enervez.Ma enervez enervandu-ma.Si acum sunt nervoasa.De multa vreme am vrut sa scap de aceasta problemuta, insa m-am adaptat, pot spune, in functie de consecinte.E ca si cum le stiu pe de rost.Stiu cand urmeaza sa ma enervez, stiu si ce urmeaza dupa.Stiind si ce urmeaza dupa procesul de enervare, eu contiunui sa ma enervez.Face parte din personalitatea mea.E bine, nu e bine, face parte din mine.Ar trebui sa ma conformez la lumea exterioara sau ea, in functie de mine?

Impreuna, la mare

Sentinta esti tu.

Esti tot ce ma-nconjoara.

Rup din trecut

bucati de soare.

Construiesc clepsidre

din voci de culoare.

Esti acolo?

Sunt aici!

Nu trebuie sa strigi

pentru a fi auzit.
Plutesc pasarile
coplesite de oboseala
si pe fiecare strop de roua
se-asterne o greseala.
A mea, a ta.
Ne prostim la fel,
si la fel ne iubim.
Peronul te asteapta!
Trenul te asteapta!
Fugi acasa!
Nu mai sta la mare
pescuind scoici
arse de soare.
Ea te asteapta,
nu cum ai fi vrut
cu o sticla de bere-
deja ceri prea mult!
Dar e acolo, jos la scara ta,
cu sufletul la gura,
nervii la pamant,
Urland: "La dracu cu Vama!"
Intr-un final,
uiti de ce ai fost la mare,
si de ce-ai fumat un joint,
uiti ca pasarile zboara,
si ca piatra este tare.
Stii doar de ce-ai venit,
si ca esti acolo,
si chiar daca pari "tampit",
stii ca esti cu ea
si ca esti primit.
Ea te iubeste,
insa vocabularul ei de prost gust
ajunge in faza
in care depaseste
limita bunului simt.
Si asa v-ati dus voi doi
la culcare,
unul intr-un pat,
altul pe o canapea,
si amandoi visati "noaptea la mare".

Fara raspuns

De ce stai si privesti?
De ce stai si zambesti?
De ce culorile nu-ti dau raspunsul?
De ce cand te uiti in trecut
te-apuca plansul?
De ce nu exista semafoare pentru daltonisti?
De ce vrem sa fim perfectionisti?
De ce exista cate un idiot pentru fiecare intrebare idioata?
De ce ma lasi sa plang?
De ce ma lasi sa rad?
De ce impresiile nu-s stabile?
De ce avem in cap numai bile?
De ce ne contrazicem?
De ce exista rasism?
De ce Gigi Becali are putere mai multa
prin "crestinism"?
De ce numai studentii, treziti la realitate,
striga-n cor:"NU COMUNISM!"?
De ce traim?
(sarim peste asta, caci traim pentru a pacatui).
De ce te fac mereu sa intelegi?
De ce nu mai sunt folosite
cuvintele dichisite?
De ce au disparut acele idile frumoase
de primavara-vara?
De ce toata lumea pleaca la tara?
De ce…
Auzi, da’ de ce pui atatea intrebari?
Pai vreau sa stiu…
Ce?
De ce toate acestea?
Pentru ca nimeni nu este atat de destept
incat sa-ti raspunda.
Nimeni?
Nimeni.
Asta inseamna ca eu sunt destept
pentru ca intreb “de ce?”.
Asa e, de ce, de ce…

1. Fiecare om care primeşte leapşa trebuie să completeze definiţiile celor 5 cuvinte primite şi să dea mai departe alte 5.
2. Definiţiile nu trebuie să arate stil dicţionar, ci să fie cât mai originale.
prietenie: cand poti sa-l faci idiot pe cel de langa tine, fara sa se supere.
zâmbet: cand lumea mananca inghetata.sau, sau cand iti spune ca te iubeste.
poezie: suflet pe tava.
primăvară: ideea unui inceput de cald.
muzică: viata hiperactiva. anestezic pentru un hiperactiv.

Leapsa isi continua drumul catre Nico

cuvant
gand
tu
noi
soare

Si uite...m-am gandit sa fac un mic sondaj de opinie, pentru a mai uita putin criza financiara si pentru a intra putin in , ceea ce se numeste, "criza dragostei".Am luat la rand lista mea de mess, si, cei apti de a da un raspuns, mai mult sau mai putin coerent, au facut-o.

Button: dragostea suge

B-u-B-u: UN Căcat [nu am parte de asa ceva] chicks don't digg me not even if i have a camera iar alea care-mi plac mie ori au momente de piţiponceală[din păcate] ori sunt de-alea care le văd pe stradă şi sunt prea socat să mai şi zic ceva...iar ele dispar in neant cu tot cu pechinezu lor pe care l-au scos la plimbare

Popescu Andrei: nimik

Popescu Andrei: la varsta mea nu ar putea exista dragoste

Piky: Fluturi in stomac,drog ieftin,fiori razvratiti,poezii,versuri,cantece.

Georgel: O femeie de 20 de ani bruneta , cu o silva bruna in mana si lenjeria intima facuta din Mary Jane , inconjurata de o cascada de bere Stejar, iar malurile sunt facute din ciocolata

Gabriel:dragostea nu e oarba....e retardata

korny madalina: vodka & sprite

Vicky: Rada

Unu`:blondutzu: nimkka

Andrada .: al 2-lea lucru dupa mancare care ma binedispune

...:::ZoZoLe [de] LaMaiE:::...: Eu tind sa cred ca dragostea este "o limba pe care surzii o pot auzii si orbii o pot vedea" [Gabriel Garcia Marquez].Este cel mai profund sentiment pe care l-am trait pana acum"

Sa spunem ca am selectat raspunsurile.Ce spuneti?Mai e ca pe vremea lui Ceasca?Sau, dragostea nu are era, limbaj, cultura si etc?Pentru mine, dragostea, inseamna, momentan, cel ce poarta numele de George.Sa vedem mai incolo ce urmeaza.Raspunsurile au fost date de copii cu varsta intre 14-18 ani.Dati-va cu parerea:>

Poveste pe mess

Eu: a fost odata ca niciodata

Eu: o broscuta

Eu: si era tare mititica

Eu: si ea saraca, fiind micuta, era cam proasta.

Eu: dar puternica

Eu: a fost adoptata de o familie

Eu: si acea familie ii cumparase jacuzzi, palmieri(in format mic, si de plastic, iluzie optica pentru saraca broscuta)

Eu: da nu prea aveau ei grija de ea

Eu: ii dadeau asa bani de pachet

Eu: ca i era foame

Eu: si mai tragea si ea o votca

Eu: ca, deh, asa's rusii

Eu: si intr'o seara

Eu: parintii adoptivi

Eu: nu erau acasa

Eu: si saraca Tortunica ramasese singurica

Eu: ei, si ce face ea, isi aprinde televizorul(tot in format mic, insa ,pentru ea, e plasma)

Eu: si incepu sa priveasca stirile de pe planeta surorilor ei

Eu: in timp ce tragea din votca

Eu: se aude:

Eu: Pe locuri, Fiti Gata comandanti, pe loc repauuuuuuuuuus, Go!

Eu: si sparg gaura usii

Eu: niste omuleti de vreo 10 centimetri

Eu: inarmati cu ... niste chestii

Eu: si intra

Eu: Tortunica era terifiata

Eu: nu stia ce se intampla

Eu: cine erau

Eu: ce voiau

Eu: de ce gen erau

Eu: ei

Eu: si inainteaza spre ea

Eu: si tortunica, bleaga, in loc sa se apere, ocheste pe comandantul sef

Eu: avea ea ce avea cu specimenele de pe alta planeta

Eu: pe loc repauuuuuuuus.

Eu: sa traiti

Eu: sarumana.am venit sa va investigam locuinta.

Eu: cu mare placere, raspunse Tortunica

Eu: da nu prea aveti ce lua, ca plasma asta are un defect..

Eu: ce defect doamna?

Eu: pai nu prinde hbo

Eu: aaa, asta e nasol. baieti, ce facem?

Eu: bagam cablu special, sefu

Eu: bine, strumf.bine spus.uite la asta nu m,am gandit

Eu: ei, ne'o dati?

Eu: da.normal. 50 litri de votca va rog si semnati factura de inmatriculare

Eu: esti nebuna, doamna.mai vrei sa si semnez...

Eu: pai deh...da platiti cash

Eu: neah, lasati. da jacuzziul?ni'l dati?

Eu: pai asta mai am eu de platit la el vreo 6 ani, dar daca vreti sa continuati voi, e okay

Eu: bine.hai strumf.baga mare.

Eu: muta asta

Eu: bine sefu, sa traiti.da cu doamna ce facem?

Eu: pai...(in timp ce tortunica il sorbea din priviri)

Eu: pai, am putea sa bagam cash si pe ea, sau la banca.

Eu: da domnule comandant

Eu: as fi de acord

Eu: Tortunica:eu sunt: for free ptr dumneavoastra

Eu: aa.te rog,spune'mi copac.

Eu: si asa s.au dus pe marte si au trait fericiti pana la explozia plaanetei

Eu: the end.

George::)

Orb

- Trebuie sa ne mai amintim din cand in cand ce a fost odata si sa facem o comparatie intre ieri si azi. Nu-mi mai spune cat ai plans, nu-mi mai spune ca nu mai vezi intr-un trandafir aceeasi culoare si aceeasi aroma pe care i-o simteai in fiecare dimineata, jazzul pe care te trezeai in fiecare zi in acelasi pat.
- Te iubesc...
- Te iubesc? De ce? Te-ai gandit ca poate eu nu te mai iubesc? Lasa gandurile adolescentine, lasa noptile petrecute in mijlocul strazii, in parcul de langa bloc, in scarile din cartier, in baruri. Lasa tot si priveste-te acum. Ochii mei nu au vazut un zambet mai frumos. Esti tot ce ti-ai dorit sa fi. Bani ai...
- Dar nu-mi trebuie bani! Banii nu pot cumpara...
- Iubire? Stii...pana acum ai avut totul pe tava. Nu ai stiut sa pretuiesti. Nu-mi mai spune ca soarele nu mai straluceste, asa cum o facea pentru noi, ca luna si-a pierdut lumina, ca orasul isi traieste din nou cotidianul. Ai vrut sa crezi in aceste lucruri banale. Totul e la fel ca-n prima zi. Nu te-ai schimbat, insa drumurile noastre au sensuri total diferite. Intr-adevar. Imi placea naturaletea ta. Acum te dai cu tot felul de cacaturi pe fata. Te recunosti? Nici fumul de tigare nu te mai acopera. De ce dracu nu te lasi odata?
- De ce sa ma las? Si-asa, imi place.
- Dintotdeauna ti-au placut aventurile, provocarile, si mereu te-ai luat dupa ce a fost mai rau. De ce?
-Pentru ca asa sunt muierile.
- Aici ai dreptate. Ia, adu-mi si mie ceasca aia de cafea. Ia si pachetul de tigari, daca tot te-ai ridicat. Stii care-i problema ta? Ai uitat sa te uiti la lumina de la capatul tunelului. Privesti numai in trecut, versi lacrimi pentru trecut. De ce te chinui atat? Asta nu o sa schimbe nimic, si mai ales prezentul pe care il ai. Esti frumoasa, descurcareata, asa cum te-am stiut mereu. Poti intotdeauna sa obtii ce vrei. Ce te mai framanta?
- Nu mai sunt deloc ceea ce eram odata, daca am fost ceva. Nu ma mai regasesc pe mine insami. Nu mai stiu ce e cu mine. Vreau sa fug, sa evadez, dar nu stiu unde si de ce. De un an asa nu mai stiu ce sunt. Nu stiu daca mai sunt ... ceva. Si de aceea am apelat la droguri. Ele sunt salvarea mea si in acelasi timp calea spre alta viata...
- Alta viata?
- E absurd. Dar ma gandesc ca asa-i cel mai bine. Cateodata simt ca izbucneste ceva in mine si vreau sa ma vad moarta...macar pentru cateva secunde.
- Esti nebuna. Vorbesti numai prostii. Taci din gura si nu-ti mai umple mintea cu lucruri utopice. Ia si bea cafea. Poate ti se mai urca mintea la cap. Ce vrei sa faci cu viata ta?
- Sincer, in acest moment nici nu mai stiu. Nu cred ca am stiut vreodata. Adica, acum m-am hotarat sa plec undeva departe.
- Unde?
- Oriunde.
- Vrei sa vin cu tine?
- Nu... Vreau sa fiu putin timp singura. Sa-mi revin. Sa caut raspunsuri. Noaptea sa numar stelele de pe cer, sa fumez o tigare pe veranda din fata casei.
- Hmmm... Mai tii minte cum ne-am intalnit? In loc sa deschid o umbrela, ti-am pus ghiozdanul meu pe cap. Pana acasa te-ai facut fleasca...Hey...In noaptea asta stai cu mine.
- Poate pentru ultima data.
- Am vodka. Vrei vodka?
-...
- Nu ma refuza.
-Bine. Fie.
-Tigari si vodka... Nu mai pleci de aici.
- Hahahahahahaha!
- Stii...Mereu te-am vrut, dar nicodata nu te-am avut cu adevarat. Nu pleca. Avem cerul, luna si stelele chiar aici, deasupra noastra.
- Dar tu vrei ca eu sa plec... Parca asa am inteles...
- Psihologie inversa. Pleaca doar ca sa stai.
- Am impresia sau te-ai ametit?
- E mai bine asa. Ca acum afli si tu adevarul.
- Oare? Nu cred ca-l voi afla vreodata, indiferent de starea in care te afli...
- Esti proasta, femeie... Eu te iubesc. Nu ai cum sa intelegi. Pacat ca vodka nu ma afecteaza cu nimic.
- As vrea s-o vad pe mama. Oare ce mai face?
- Este bine. Sunt mai mult ca sigur. Stie tot ce facem. Hai sa nu mai facem nimic.
- Crezi ca pana acum am facut ceva interesant?
- Vrei sa facem? Hai pe luna.
- Nu vreau. Imi place doar s-o privesc. As vrea sa simt atingerea calda a unei maini ce ma iubeste. Sa aud acele doua mici cuvinte, venite din partea unei persoane unice... Dar mai este timp. Intotdeauna mai este timp...Sau asa credeam acum cativa ani. Cand toti in jurul meu radeau, si radeam si eu cu ei. Credeam ca sunt fericiti. Dar acum, cand ii vad pe toti cu zambetul pe buze, am impresia ca toti plang cu hohote in interior. Asa, o avalansa de hohote de plans isteric. Mereu gasesc o scapare din acest iad. Gaseam, mai bine zis. Acum nu mai vreau sa caut. Stau si astept.
- Ce? Sa vina Dumnezeu pe o raza in jos si sa-ti dea o mana de ajutor? Termina cu aberatiile astea. Tu esti singura care te poti ajuta. Da-ti tu o mana de ajutor. Nu lasa pe altcineva sa-ti bage tampenii in cap si sa te zapaceasca.
- Asa cum ai facut tu...
- Pana mor asa ai sa-mi faci. Nu te potolesti... Esti o scorpie cateodata, stiai asta? De ce te-am vrut oare? Ochii tai albastri... buzele tale visinii, parul tau ondulat si... ah...sa nu uit...parfumul tau.
- Termina! Acum! Ce-mi faci? De ce ma faci sa plang?
- Imi plac obrajii tai plini de lacrimi... Ochii rosii... Tu, muscandu-ti buzele de nervi, de durere... Izbucnesti. Deja te vad. Hai odata! De ce ma faci sa astept?
- Voi pleca. Voi uita. O sa-mi refac viata.
Si se ridica, indreptandu-se spre usa. Ezita, insa, o clipa.
- Vei veni dupa mine?
Nu se aude niciun raspuns. Iese si pleaca. A ramas singur pe canapea.
- O urasc pentru ceea ce face, dar in acelasi timp o iubesc pentru ceea ce este. Sa comit pur si simplu o crima, ori una din iubire? Nu o pot lasa sa plece. Nu-mi poate face asta!
Faptul ca ea putea sa plece si sa se stabileasca, cu tot cu mostenirea tatalui ei intr-un loc departe, ii starnea o invidie pe care nu o putea stapani. S-au scurs deja doua saptamani de cand nu a mai vazut-o, de cand nu a mai primit niciun semn. Se gandea ca poate se va mai intoarce inca o data la el, desi nimic din ceea ce a fost nu va mai fi. Sapte aprilie, 2008. E seara...
- Sa o sun? Sa n-o sun... Daca raspunde, nu o sa mai am cuvinte si o sa-i inchid.

(o sa continue.destul de curand)

Ghicitoare

Intorc acelasi cuvant pe toate partile;
incerc sa te ghicesc
ghicitoare stupida cu aripi de floare.
Da!Esti si sunt!
Nu e corect sentimental.
Sutem impreuna
si gresim.
Ma ghicesti dintr-o privire.
Trista?
Suparata?
Dificila?
Da.
Ghiceste.
Ma uit la acelasi film
dintotdeauna.
"Viata ca substantiv".
Productie noua.
Mai suntem impreuna?
Pai, cum altfel?
Straluceste, ca e
finalul.
Am ghicit.
Prea bun pentru lume.
Se numeste
floare;
asa-i la ghicitoare.
Poate fi rupta, dar
niciodata uitata;
si are aripi.
Amici?

Ce faci?Bine.

Liniste, copaci
un plastic amarat
ne tulbura.
Esti de acord?
Da.Tu?
Nu.Imi pare rau.Mi-era dor sa plang.
Plangi cu mine?
Nu.
Inseamna ca esti rau.
Te iubesc.
Taci!
Ce faci?
Nimic.Ti-as cere ceva.
Cere-mi.
Melodia...
Nu...nu meriti, iubito.
Ce faci?
Incerc sa te iubesc.
Si te iubesc.
Si inca te iubesc.
Inceteaza sa visezi.
Esti simpla,
iar eu, un ratat.
Tu nu vezi
ce porcarioare scrii?
Esti "miserupista".
Ba nu.Esti mai mult.
Esti "rea"!
Multumesc.Pleaca.
Din nou...
liniste, copaci...dar nu plastic
Nu, o fata!
Nu, un baiat
Nu, plange.Cu lacrimi seci.
Te dobor, auzi?
Te dobor!
Si castiga, dar ea plange.
El e pe langa.Oare?
Granita sufletului ei se intregeste.
Nu sunt demna
sa previn suferinta
dar nici sa provoc.
Si, cu ochii-n pamant,
si, cu o rasuflare grea
si, cu ochii-nlacrimati,
ea stinge
un 'te iubesc'.
...sincer...
Ce faci?
sunt
exist
rea...
ma semnez
rada...

Paralel

Sa sting lumanarea?
E rece.
Oricum, te vad mai bine
cand taci.
Usa-o emblema a inchizitiei
care te doboara.
Si totusi, suntem doi.
Si fug de tine,
stiind ca vei fi mereu alb.
Te intorci si saruti peretele afumat de lumanare.
Dar
e inca rece
si tu
esti inca alb.

Ceva

Ma inec
cu tine
in tine
cu aerul pe care il expiri
cu noi
dar mai mult
ma inec
atunci cand taci.
Te simt altfel
mereu
dar te simt
si ma inec.
Te strang in brate
si respir
tot ce respiri
cand taci.
Ma sufoc
atunci cand inghiti in sec
si pleci,
lasi usa deschisa
si se face
curent.
Esti un nebun cu ochi de sticla
care cere
sa-i fie impletite
zambetele.
Din nou
ma inec
cu tine
in tine
si as vrea sa ma opresc
dar tin sa te anunt
ca imi place.
Te tin de mana
ma tii de mana
timpul
trece ca si cum
nu ar fi.
Dragostea noastra
atarna de un fir de
papadie.
Ma inec
si te iubesc.
Ps: “te iubesc”
e urat...

Betivul

Eu si el
eu, beata de aerul pe care il respir
el, beat de alcoolul inghitit din ura;

Eu, el si o banca
eu,cea care sta si asculta
el, cel care spune multe
banca, cea fara de care nu ne intalneam;
Eu, el si o vodka
eu, fata care incearca sa se miste
el, omul care se misca fara sa vrea,
vodka, sucul anilor sai;
Eu, el si Metallica
eu, o liceeana bulversata
el, silabisind intruna “James Hetfield”
Metallica, trupa lui preferata;
Eu, el si o lectie
eu, pilula vietii pentru el
el, inghitind in sec
lectia, niciun raspuns corect.;
Eu si el.
Un betiv uitat de lume
Ce vorbeste cu o straina:
“Ne mai intalnim.
Acelasi loc, aceeasi ora.”
“La revedere.”

Leapşa

Sunt… mereu eu
Aş vrea… să creez un echilibru
Păstrez… minţi colorate
Mi-aş fi dorit… să ştiu cum e să zbori
Nu îmi place… să şterg amintiri
Mă tem… de tot ce a rămas în urmă
Aud... doar ceea ce-i face pe alţii fericiţi
Îmi pare rău că… trebuie să regretăm
Îmi plac… fulgii de zăpadă
Nu sunt… băiat
Dansez… pe ritmul paşilor tăi
Cânt… trăiri şi preconcepţii
Niciodată… nu mă voi schimba
Rar… înteleg rolul cuvintelor
Plâng când privesc… cum fulgii mor,atingând pământul
Nu îmi place de mine pentru că… spun cuvinte inutile
Sunt confuză… când iubesc ceva
Am nevoie… de tine
Ar trebui… să cred.


şi leapşa se duce la Nico

Jucărie

Stii că
Jucăriile de plastic
Ne fac să ne gândim
La un viitor.
Vreau, acum şi aici
Să-ţi spun că te ador.
Pentru că
Eşti jucăria mea de plastic
Şi pot să visez
Că trăiesc.
Ciuuuu-ciuuuu!
Trece trenul.
În ce vagon e?
Ai văzut?
A trecut?
Jucăria mea de plastic!
Te-am pierdut.
Iar ai plecat fără paşaport
Problemă nu e.
S –a întors
Şi e bine
Jucăria mea de plastic.
Nu ştiu ce m-aş face
Fără tine.
Ştii că
Poţi să nu mai fii
O jucărie
Şi să –ţi ieşi uşor din fire.
Dar e bine.
Eşti jucăria mea de plastic.
Jucărie…