vineri, 9 octombrie 2009

Peretii



Si acum stau si numar peretii
din camera mea.
Si stau si ii numar,
caci am impresia
ca in fiecare seara
se tot inmultesc.
Si-i tot injur,
cu gandul la tine.
Esti un biet copil
ars
de viata si complexe,
ars pe rug
de propriile-ti concepte.
Si stand si numarand peretii,
mi se par mai mici,
mult mai mici,
dar nu-i mai injur,
caci au disparut,
odata cu tine,
odata cu noi,
odata cu toti.
Mi-e dor sa ii numar
si sa stiu ca esti,
ca sunt,
insa timpul s-a dus,
odata cu ei
toti.

2 comentarii:

Andi spunea...

frumos:X

Evelyn spunea...

Uite ce pot face niste cuvinte atat de simple!