marți, 10 noiembrie 2009

Viata are nume…


Cadem fragili intr-o lume de cristal
si ne rugam
sa nu ploua.

Bem dintr-un pahar lacrimi uscate
si ne prefacem
ca stim sa respiram.

Rastignim timpul intr-un cuvant
si ne rostim
cuvantul.

Ne lipim unii de altii
si uitam
ca suntem inca vii.

Absoarbem apa din priviri
si juram
sa spunem adevarul.

Nu stim sa ascultam tacerea
si ignoram
un teatru cinstit.


Traim azi si, poate, maine
dar nu ghicim
niciun trecut.

Noi am inceput,
voi sa continuati,
iar ei o sa o termine,
caci cei din urma vor primi
raspuns.

Un comentariu:

Joc de nuanţe spunea...

ah, dar de ce să nu plouă? ador ploaia. purifică.

mă-ntreb care sunt mai norocoşi, cei cu răspunsurile sau cei "ignoranţi"? sau poate niciunii.

simpatic text. şi realist.