Ma inec
cu tine
in tine
cu aerul pe care il expiri
cu noi
dar mai mult
ma inec
atunci cand taci.
Te simt altfel
mereu
dar te simt
si ma inec.
Te strang in brate
si respir
tot ce respiri
cand taci.
Ma sufoc
atunci cand inghiti in sec
si pleci,
lasi
si se face
curent.
Esti un nebun cu ochi de sticla
care cere
sa-i fie impletite
zambetele.
Din nou
ma inec
cu tine
in tine
si as vrea sa ma opresc
dar tin sa te anunt
ca imi place.
Te tin de mana
ma tii de mana
timpul
trece ca si cum
nu ar fi.
Dragostea noastra
atarna de un fir de
papadie.
Ma inec
si te iubesc.
Ps: “te iubesc”
e urat...
Un comentariu:
Imaginea aceea cu zâmbetele împletite mi se pare de-a dreptul superba. Sugerează aşa o capacitate destul de mare de fericire şi totuşi e singura trimitere la această senzaţie. Revii imediat la melancolie.
Păpădiile rulează. :x
Iar încheierea ar fi... de-o spontaneitate tristă...
Trimiteți un comentariu