Impreuna, la mare

Sentinta esti tu.

Esti tot ce ma-nconjoara.

Rup din trecut

bucati de soare.

Construiesc clepsidre

din voci de culoare.

Esti acolo?

Sunt aici!

Nu trebuie sa strigi

pentru a fi auzit.
Plutesc pasarile
coplesite de oboseala
si pe fiecare strop de roua
se-asterne o greseala.
A mea, a ta.
Ne prostim la fel,
si la fel ne iubim.
Peronul te asteapta!
Trenul te asteapta!
Fugi acasa!
Nu mai sta la mare
pescuind scoici
arse de soare.
Ea te asteapta,
nu cum ai fi vrut
cu o sticla de bere-
deja ceri prea mult!
Dar e acolo, jos la scara ta,
cu sufletul la gura,
nervii la pamant,
Urland: "La dracu cu Vama!"
Intr-un final,
uiti de ce ai fost la mare,
si de ce-ai fumat un joint,
uiti ca pasarile zboara,
si ca piatra este tare.
Stii doar de ce-ai venit,
si ca esti acolo,
si chiar daca pari "tampit",
stii ca esti cu ea
si ca esti primit.
Ea te iubeste,
insa vocabularul ei de prost gust
ajunge in faza
in care depaseste
limita bunului simt.
Si asa v-ati dus voi doi
la culcare,
unul intr-un pat,
altul pe o canapea,
si amandoi visati "noaptea la mare".