duminică, 26 septembrie 2010

Obişnuinţă

Mai ţii minte-
fotoliul din cămară
în care te-am întins atunci când erai beată?
Mi-ai spus că mă adori,că tu nu poţi iubi
şi totuşi... nu m-ai lămurit.
În ce colţ te-ai ascuns,
şi unde ţi-ai împletit buzele,
unde tu m-ai sărutat?
Strigă!
Uite, ţi-am tăiat-
urmele de ruj
ce te dădeau de gol!
Ce proşti sunt copiii
ce se iubesc;
ei au uitat
că pierzi ciocolată
atunci când săruţi o fată...
Ce coridor. Ce gol imens
de faţadă şi pietre ce cad
mi-e dor să mă scald,
mi-e dor să vă...
invăţ.


Un comentariu:

A cincea schimbare a faţă spunea...

scurgeri lente de sentimente pe panza neatinsa a poeziei... imi place mult:*