joi, 23 septembrie 2010

E totusi vorba de iarba


Ne tinem de mana,
cu ochelarii pe nas-
cu miros de levantica
nu te-as da nici pe un ceas.
Ce-i iubirea-
cand noi doi, rupti de zambete-
uitam ca lumea este rea
si ne iubim, pai ce ai vrea?
Sa mirosim pamantul,
el-plin de pasi necunoscuti-
si sa ne rupem firul
cand totul e intors?
Ai fost odata.
Si vei mai fi,
curand... te simt mancand
iarba verde
ce oamenii o calca.

2 comentarii:

Ninsori Oglindite spunea...

imi plac versurile...
Numai bine!

Omul-Ancoră spunea...

"Ai fost odata.
Si vei mai fi,
curand... te simt mancand
iarba verde
ce oamenii o calca." Versuri asamblate dulceag, la fel ca iarba.