E totusi vorba de iarba

Ne tinem de mana,
cu ochelarii pe nas-
cu miros de levantica
nu te-as da nici pe un ceas.
Ce-i iubirea-
cand noi doi, rupti de zambete-
uitam ca lumea este rea
si ne iubim, pai ce ai vrea?
Sa mirosim pamantul,
el-plin de pasi necunoscuti-
si sa ne rupem firul
cand totul e intors?
Ai fost odata.
Si vei mai fi,
curand... te simt mancand
iarba verde
ce oamenii o calca.