Ironie

Ascultă-mă, o singură dată
Fii atentă la cuvinte
Iartă.
Un strigăt de ajutor îmi sfâşie gâtul
Un singur tată,
Pleacă.
Stai şi priveşte
Cum încet, încet
Situaţia te depăşeşte.
Dar gândeşte-te la mine,
La viaţa ce-o duceam înainte,
Ţii minte ce-mi ziceai?
“Tata te iubeşte
Dar câteodată greşeşte.”
Şi ce?Greşeala se plăteşte.
M-am săturat să-mi pierd serile
Venind de la şcoală
Ascultând toate mizeriile.
Ştiu că nu mă auzi,
Că nu vorbeşti cu mine,
Că vrei să renunţi,
Dar vreau să te fac să regreţi.
Tot ce ţin în mine
E poezie
Şi mă doare
Căci nu pot vorbi cu nimeni.
Parcă tu erai cel mai bun psiholog,
Puteai repara orice,
Mamă, spune-mi,
De ce?
E singurul mod în care pot exploda,
Nici să plâng nu pot.
Prietenii mei...
Mi-e rusine de ei
Atunci când le plang în faţă
Şi nu le pot explica
Ce se întâmplă cu viaţa mea.
Doamne, nici nu ştii cât căcat mănâncă toţi
Toţi din jurul tău,
Toţi din jurul meu,
Aş vrea să uiţi numele meu.
Ce spun? Nu ai cum.
Poate să mă ierţi
Şi să continui
Încercând să visezi
La viaţa pe care nu o ai.
Tată, nu mai bea
Şi tu, mamă, nu mai spune da,
O să fie totul bine
Pentru că nu e.
Şi strig până când cineva
Îşi va da seama
Că şi-a irosit viaţa
Lăsând-o purtată de un viciu.
Pentru asta pierzi.
Pe mine m-ai pierdut demult
Şi nu-ţi trebuie nimic mai mult
Să mă faci să cred
Că eşti mai bun.
Greşeala se plăteşte...
Asta e viaţa mea
Obişnuieşte-te cu ea
Dacă nu poţi,
Închide gura
Şi nu mă mai asculta.
E problema mea!
Oricât aş striga, voi nu m-aţi auzi.
Duceţi-vă dracu.
Habar n-aveţi de poezii.
Acum închei
Cu gândul la o familie
Fericită
Ce mâine se ridică,
Şi vă spune ironic:
“Noapte bună!”