joi, 22 mai 2008
România, ţara mea!
Noi suntem români.Eu sunt româncă.Mama, tata(bine, că el e moldovean, dar acum e român) ş.a.m.d.Trăim în România.Muncim în România.Avem prieteni în România.Iubim România.Hai să privim şi partea interesantă a României.Bani, maşini, case de lux şi vânătoare de ocupare a celor mai bune locuri de muncă.Majoritatea pleacă in străinătate, nu numai la muncă, ci şi pentru libertate.Libertate în adevăratul şi curatul sens al cuvântutlui.Că Olanda e ţara drogurilor, că America e ţara crimelor, că acolo e aşa, şi în altă parte aşa... Asta contează mai puţin, după cum spun şi românii care se întorc în vizită în România.Nici asta nu e bine, însă ai libertatea cuvântului.Poţi să fi nonconformist.Avem, spre exemplu, Râmnicu Vâlcea, oraă curăţel, aer puţin poluat, că deh, asta se întâmplă când eşti invadat de maşini şi nu numai.Mergi pe stradă şi hop! te vezi căzut pe jos că îţi pune un individ piedică pentru simplul fapt că nu-i place mutra ta.Sau un grup de tineri râd cu hohote când îţi văd pantalonii albi cu picăţele roz şi ochelarii negri cu inscripţia:"Think pink".După aceea, avem Bucureştiul.Un oraş mare, curăţel,[ da numai prin centru, ştiţi voi,parlamentarii;)].Alergi noaptea în tricou pe stradă, în cel mai rău caz cineva cheamă poliţia.Poate am exagerat cu tricoul.Nici libertatea nu e o soluţie bună, însă, haideţi sp fim serioşi.Lumea se schimbă.Şi clar, nu în bine, după cum observaţi. Mentalitatea românilor nu poate fi schimbată, pentru că aşa am fost învăţaţi.Ca o supă, făcută pentru o tabără întreagă.Spunem că suntem uniţi, dar ceea ce ne uneşte este teritoriul şi faptul că suntem oameni.Cam atât.Dar mai bine nu intru în detalii, în partea economică a statului(dacă are vreuna?) şi mă rezum la cât am aflat, cât ştiu şi...să continue circul...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Noroc bun...
pe noi nici măcar teritoriile nu ne unesc. Persecuţie continuă, frate, că aşa e frumos. Şi chiar că ţi se pune piedică mai ales dacă te văd mai diferit. Unicitatea e în decădere. Cu cât eşti o copie mai jalnică a celui de lângă tine sau a ultimului incult cu atât eşti mai cool, iar dacă ai o cultură eşti tocilar sau frustrat, dar ma rog. Deja bat câmpii... fără prea multă graţie. Cât despre că ţara aia e aşa, aia e aşa. Pe naiba. Tot ce sunt oamenii în stare e să se laude cu care face mai mult rău şi să arate cu degetul. Şi unde ajungem în ritmul ăsta? În lada de gunoi a umanităţii. Îngropăm tot ce e bun cât mai adânc sub pământ. Ma rog, deja, pragul dintre bine şi rău e foarte şubred. Conceptele diferite sau inexistente. Când eşti încuiat orizontul nu există.
Orizontul pot sa spun ca nici pentru mine nu mai exista, pentru ca simt ca totul este acoperit de praf.Dar, ne vom schimba!
Da, măi. Poate că e prăfuit, la naiba, viaţa e toată compusă din praf si tot felul de mizerii care te îneacă, dar for fuck's sake... dacă nu crezi nici tu în existenţa unui orizont the world's totally upside down. Adică, unii oameni merg înainte doar de dragul de a merge sau fiindca nu au destul tupeu să îşi ia viaţa, nu că ar fi de lăudat aia de şi-o iau, dar nici ăia de sunt cu gandul la aşa ceva... oricum, trebuie să mergi înainte în viaţă pentru că dacă e ceva la capăt de drum trebuie neapărat să aflii ce.
Bucureştiul nu e nici pe departe curăţel!:))))
Trimiteți un comentariu