Întrebări fără răspuns

Ce mi-a trecut mie prin cap:să aflu de la voi ce vă macină, ce întrebări aveţi în fiecare zi, la care nu puteţi găsi răspunsul şi, probabil, nici nu-l veţi afla prea curând. Uitaţi aici câteva întrebări puse de unii dintre prietenii mei.Enjoy it şi poate vă gândiţi şi la unele posibile răspunsuri;):

Noi chiar ne-am format printr-un mare şi super incest? De ce e atâta prostie? De ce işi irosesc oamenii viaţa? Care era orientarea sexuală a lui Sofocle? De ce zice popa în biserică "Shh! să nu se audă nici musca", pentru că atunci când e linişte, se aude musca? De ce naiba nu e conducerea bună în România? Aş vrea să aflu ce are tatăl meu în cap? De ce banul dezumanizează oamenii? De ce Pământul e rotund? Dacă la început au fost doar Adam şi Eva, care vorbeau o limbă, acum toate popoarele vorbesc o altă limbă in parte? De ce sunt om şi nu floare sau animal? De ce te îndrăgosteşti aşa repede? Ce e dincolo de noi? Există viaţa după moarte? De ce simt adolescenţii nevoia să-şi înceapă viaţa sexuală foarte devreme?[uneori înaintea pubertăţii]? Ce rezolvă adulţii, şi nu numai, prin băutură? Ar trebui să fim toţi emo dacă luăm ca exemplu problemele cotidiene din ziua de astăzi şi soluţionările care se găsesc greu?sau putem să le rezolvam şi altfel,fără decese şi tăieturi? De ce nu zboară găina? Oare cine va câştiga alegerile parlamentare? Ce ar face Dumnezeu dacă ar veni printre noi?

Şi lista continuă la nesfârşit.Gândiţi vă ce vreţi să aflaţi şi...căutaţi!

Cum e?

Cum e să ştii că eşti "prost"? Eşti dezamăgit. Iţi spui mereu:"Ce deştept sunt!", dar eşti mai "prost" decât credeai. Aparenţele înşeală.Nimeni nu te ajută, nimeni nu îţi spune ce să faci, cum să faci. Dai cu presupusul şi... uite... nu iese nimic. Dacă iţi forţezi un pic mintea pentru a găsi un răspuns, oboseşti. Ştiu. E greu pentru tine. Te bucuri foarte mult atunci când gaseşti o manea bună pe internet, când descoperi că poţi găsi hârtia igienică la un preţ mai mic la magazinul de lângă blocul tău. Este şi asta o realizare. Când mergi pe stradă te opreşti la fiecare om pe care îl găseşti inteligent şi...începi să îi adresezi nişte cuvinte nepotrivite,acestea, de fapt, reprezentându-te pe tine...Te uiţi la o etichetă de pe ambalaj ca şi cum ar fi o carte cu litere chirilice.Cu ochii îndreptaţi spre vest, aştepţi ca soarele să răsară.
Stai în casă şi te uiţi la televizor.Te bufneşte râsul atunci când îi auzi pe parlamentari făcând "mişto" de poporul pe banii căruia ei stau, dar...prostia îţi aparţine, deoarece tu eşti "poporul"! Nu te-ai gândit niciodată să faci un bine celor din jurul tău şi pur şi simplu să ţi ţii gura atunci când trebuie. Taci când greşeşti şi ţipi când prietenii tăi calcă strâmb. Încerci să dezlegi un mister şi anume, de ce scrie profesorul cu cretă albă pe tablă, de ce sunt pauzele numai de zece minute, de ce fetele poartă fuste scurte vara... Interesant. Nu vreau să mă iau de neuronii tăi, de modul tău de gândire, ci să te ajut, printr o metodă eficientă, aceea de a-ţi scoate prostia în evidenţă. Poate vei deveni om de afaceri, vei avea o vilă cu patru etaje, piscină, maşină şi vei ajunge mai deştept ca mine. Dar asta desigur, dacă eu nu te voi privi de sus, din avionul meu personal.
Împlineşti 18 ani, faci şcoala de şoferi şi îţi iei carnetul de conducere. Îţi scoţi maşina la plimbare.Un BMW, sau poate un Ferrari, ca să ieşi în evidenţă. A doua zi la ştiri:”A avut loc un accident de maşină pe DN1. Un adolescent şi-a pierdut viaţa în urma unei întreceri teribilste.”
Nu ştii ce să faci? Trist.Trezeşte-te la realitate şi nu mai trăi în nimic! Este adevărat ce se spune:’Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul.”Dar oare cu ce?

România, ţara mea!

Noi suntem români.Eu sunt româncă.Mama, tata(bine, că el e moldovean, dar acum e român) ş.a.m.d.Trăim în România.Muncim în România.Avem prieteni în România.Iubim România.Hai să privim şi partea interesantă a României.Bani, maşini, case de lux şi vânătoare de ocupare a celor mai bune locuri de muncă.Majoritatea pleacă in străinătate, nu numai la muncă, ci şi pentru libertate.Libertate în adevăratul şi curatul sens al cuvântutlui.Că Olanda e ţara drogurilor, că America e ţara crimelor, că acolo e aşa, şi în altă parte aşa... Asta contează mai puţin, după cum spun şi românii care se întorc în vizită în România.Nici asta nu e bine, însă ai libertatea cuvântului.Poţi să fi nonconformist.Avem, spre exemplu, Râmnicu Vâlcea, oraă curăţel, aer puţin poluat, că deh, asta se întâmplă când eşti invadat de maşini şi nu numai.Mergi pe stradă şi hop! te vezi căzut pe jos că îţi pune un individ piedică pentru simplul fapt că nu-i place mutra ta.Sau un grup de tineri râd cu hohote când îţi văd pantalonii albi cu picăţele roz şi ochelarii negri cu inscripţia:"Think pink".După aceea, avem Bucureştiul.Un oraş mare, curăţel,[ da numai prin centru, ştiţi voi,parlamentarii;)].Alergi noaptea în tricou pe stradă, în cel mai rău caz cineva cheamă poliţia.Poate am exagerat cu tricoul.Nici libertatea nu e o soluţie bună, însă, haideţi sp fim serioşi.Lumea se schimbă.Şi clar, nu în bine, după cum observaţi. Mentalitatea românilor nu poate fi schimbată, pentru că aşa am fost învăţaţi.Ca o supă, făcută pentru o tabără întreagă.Spunem că suntem uniţi, dar ceea ce ne uneşte este teritoriul şi faptul că suntem oameni.Cam atât.Dar mai bine nu intru în detalii, în partea economică a statului(dacă are vreuna?) şi mă rezum la cât am aflat, cât ştiu şi...să continue circul...

Creta albă

Un băiat şi cu o fată se plimbau pe-o stradă
La un moment dat
Fetei i-a picat
Din mână o cretă albă.
El s-a aplecat
Şi a desenat
O pasăre cu aripi rupte.
Fata se uita
Şi nu înţelegea.
Băiatul la ureche i-a şoptit
Că ea e tot ce şi-a dorit.
Iar pasărea din desen
S-a ridicat la cer.
Când fata i-a şoptit
"Eu te iubesc!"
Pasărea a murit.

Eu am ales

Am ales să zâmbesc.Am ales să combin trecerea timpului cu lucrurile frumoase.Am ales să plâng doar atunci când trebuie.Am ales să fiu lângă prietenii mei.Am ales să termin de fiecare dată ce am de spus.Am ales să nu fac discriminări.Am ales să nu judec oamenii.Am ales să nu dau înapoi.Am ales să uit ceea ce a fost, urât sau frumos.Am ales să cedez.Am ales să întorc foaia după ce am scris cuvinte interzise.Am ales să mă dau în leagăn fără să cad.Am ales să ascult ce muzică îmi place.Am ales să folosesc mai multe culori într-un desen.Am ales să mă ascult pe mine însămi.Am ales să merg cu pasi mici şi atenţi, dar siguri.Am ales să uit de tine.Am ales să am încredere în mine.Am ales să nu mai greşesc.Am ales...să fiu eu...Tu ce ai ales?

Cuvinte

Unele lucruri se sting repede.Prietenia adevărată rezistă?Nu e chiar aşa cum ai vrut, dar rezistă.Rezistă, dacă şi tu vrei.Pentru asta, eşti tu.Te iubesc şi ştiu că eşti mereu aici.O prietenă...adevărată.Cuvinte simple pentru ceva unic.

Floare

Taci! Uită-te în sus!
Priveşte cum timpul zboară
Soarele a apus.
Stelele se-neacă în abis
Luna e singură.
Şi totul e doar un vis.
Ochii tăi străini îmi sunt,
Ţii în mâini o floare,
Iar tot ce-aud e un cuvânt.
Îţi arunci pantofii pe fereastră
Şi o iei de mână
Şi o pui în glastră.
Alergi desculţ pe undele sonore
Te-mpiedici şi cazi,
Pierzand astfel două ore.
Noaptea asta-i pentru tine
Pentru el, ea, noi
Şi uite-o...ea vine...
Mâine totul va fi o amintire
Lacrimile-ţi, stropi de ploaie
Şi vei striga, vei striga: fericire!
Ochii tăi se sting, la fel şi luna,
Norii fug, tăcerea plânge,
Iar tu apleci uşor mâna.
Timpul se refugiază-ntr-o clipă,
Copilul işi spune la revedere,
Soarele şi luna formează o echipă.
Desupra lui abisul se-inchide,
A iubit ceva, a iubit o “ea”,
Acum nimic nu mai vede.
Un pendul între realitate şi fantastic,
Timpul trece, dar noi stăm
Totul piere, se face mic...