Iubitul meu
cu maini secate de durere,
alina-mi privirea
c-un suflet de hoinar.
Joaca-te prin parul meu
si-mpleteste-mi cosita,
precum spicul de grau
si sopteste-mi dorinta.
Te astept sa vii ca niciodata,
firav, pasind pe-o prispa uitata,
Uitata de ganduri pustii.
Te astept,
mirosind a flori si a lamaie,
scuturandu-ti paltonul
de noapte tarzie.
Vii?Vino!Lasa-l sa vie...
2 comentarii:
îmi place stilul tău. păstrează o formă pură de poeticism, şi nu mutilează poezia cum mi se pare că fac anumite texte moderniste.
Multumesc.Incerc sa nu mutilez, inca:))
Trimiteți un comentariu