marți, 23 octombrie 2007

Sfârşit ...

Timpul .... o secundă din viaţă s - a dus
Şi , uite, ce văd... un apus
Apus de clipe fericite şi de doruri
De iertări, suspine şi amoruri.

Şi mai ţii minte, anii de copilărie
Versuri impletite într - o feerie,
Certuri cu părinţii, dar şi nebunii,
Cuvinte ce au legat frumoase prietenii...


Într - o vacanţă de vară ai cunoscut
O fată care te - a furat într - un minut...
Erai student şi nu simţeai că anii trec,
Dar iată ca într -o zi cineva a spus:”Plec...”

Şi acel cineva a fost viaţa ta,
Ca un tren al cărui drum s - a terminat deja,
Te - a lăsat pe peron ... fără bilet ...
Iar de atunci, clipele s - au scurs încet, încet...

4 comentarii:

Adolescent_Club spunea...

Din fericite clipele cele mai întunecate sunt cele care anunţă răsăritul.

Constantinov Rada spunea...

Da ... si acest lucru devine destul de ciudat:|Incerci mereu sa faci ceea ce e bine sau sa astepti momente fericite ...si totul iese invers...Deci, trebuie, de fiecare data, sa ne asteptam la ceva mai putin decat ceea ce ne'am dorit.

Joc de nuanţe spunea...

Profundă, tristă şi foarte frumoasă ~_~
Îmi place în special ultima strofă, nu ştiu de ce, dar mi se pare cea mai expresivă. Superbă poezie!
Lasă urme adânci în deşertul sufletului nostru, urme ce dau viaţă pustiului...

Evelyn spunea...

vorba helianei:profund....