Tu nu uita că am fost doi
că am vorbit şi am tăcut
şi-acum, pe drum tu ai plecat,
lăsând în spate un trecut neîncheiat;
dar eu, copile, te-am iertat
şi am ştiut neîncetat
că ai un suflet de hoinar
şi-n loc eu să te ţin n-am încercat.
Posibil să nu fi ştiut ce vreau
sau să-mi doresc mai mult,
dar tu ai fost şi nu mai eşti
ceva ce-am căutat-atunci.
Aşa îţi spun la revedere,
căci tu mi-ai fost prieten bun,
un suflet eu ţi-am dăruit
şi-n suflet te păstrez oricum.
Şi par că sunt neştiutoare,
dar ţi-am vândut prieteni mulţi
şi-ai hotărât să dai uitării
orice moment în care ne iubeam
şi eram muţi.
Sfârşesc prin a-ţi spune
că îmi eşti drag, oricum ai fi;
că nimănui nu-i pasă
că m-ai lăsat tu-
iată!
Sper că eşti fericit
cu noile "păpuşi";
eu îmi continui viaţa
cum tu mi-ai dat de înţeles-
că o prietenie ca aceasta
nu mai avea nicicum de-ales.
