Strigă!
Dezlipeşte un stigmat ce ţi-a fost predestinat
şi-
oferă lumii o parte din aripa acelui fluture
ce te-a ajutat
să te depăşeşti, să te visezi.
Să te visezi mai sus decât eşti.
Plimbă-ţi paşii într-un întuneric
ce numai tu poţi să-l pregăteşti
pentru lumină.
Pentru ce să-ţi schimbi culoarea ochilor
când poţi avea
culoare?
Să tremuri în neant e simplu
-totuşi-
vântul bate când îl chemi
şi dispare
când uiţi că ţi-a fost dor.
Strigă!
Dezlipeşte un stigmat ce ţi-a fost predestinat
şi-
oferă lumii o parte din aripa acelui fluture
ce te-a ajutat
să te depăşeşti, să te visezi.
Să te visezi mai sus decât eşti.
Plimbă-ţi paşii într-un întuneric
ce numai tu poţi să-l pregăteşti
pentru lumină.
Pentru ce să-ţi schimbi culoarea ochilor
când poţi avea
culoare?
Să tremuri în neant e simplu
-totuşi-
vântul bate când îl chemi
şi dispare
când uiţi că ţi-a fost dor.
Strigă!
2 comentarii:
partea cu ''Plimbă-ţi paşii într-un întuneric
ce numai tu poţi să-l pregăteşti
pentru lumină.'' e ceea ce fiecare face in parte zi de zi:) genial
Si de ce sa strigam daca nu ne aude nimeni?
Poezia ta e tipatul nostru mut, al tuturor, intr-o lume fara ecou, in care fundamentele sunt daramate rand pe rand, in fiecare secunda.
Trimiteți un comentariu