A trecut ceva timp de cand nu am mai tastat cateva cuvinte de suflet aici, pe blog. Am uitat sau nu am avut chef. Amandoua. Acum scriu, amintindu-mi ca poti iubi si fara sentimente. Fara atingeri echilibrate sau priviri subtile. Suntem tineri, iubim si noi in felul nostru. Dragoste pe plaja, rasarit demential si noi. Care noi? Nu mai suntem noi. Suntem umbre, umbre care s-au contopit demult, undeva. Suntem un triunghi, sau un patrat sau un cerc sau... suntem ceva. Acum sunt cuminte. Nu mai mai indragostesc, decat atunci cand vei veni si ma vei lua de mana si-mi vei saruta buzele arse de soare. Dar asa, gentil, sa nu te grabesti. Oricum te astept. Pana la urmatorul rasarit din mare.
P.S. Ce n-as da sa fiu betiva, sa nu-mi dau seama de iubirea potrivita.
Un comentariu:
Alcoolul te impinge in bratele nepotrivite.
Trimiteți un comentariu