Secret

Sunt mica
intr-o lume cu blocuri inalte
si respir-de frica-
respir mereu, ca poate
n-o sa mai stiu.
Oamenii nu mor,
ei se dezvata
si asa si eu-
deja respir mai greu.

intr-o zi, blocurile vor cadea
iar eu -fetita gri imbracata-n alb-
voi putea din nou dansa.

Curvelor cu drag

Jumatate de sticla de sirop de visine
varsat pe camasa lui.
Mainile tremura caci nu stiu sa atinga,
buzele-s sarate-lacrimi-si tu taci!
Taci, taci!Taci, muiere!
Taci, ca stiu ce fac!
Doar arunca-te in pat,
fa-te comoda-dezbraca-te
si-apoi... apoi sa facem dragoste.
Ce dragoste a facut femeia-
cu gand la o iubire infinita-
ce dragoste?
Scoala-te!Trage-ti pantalonii, ia-ti si sutienul
si... sa nu ma mai cauti.
Asa spusese-atunci-
dar se vor intalni, pe un drum.
Iubito, te iubesc.
Ce gest prostesc din partea ta
sa te mai "vezi"... cu cineva.
Dar, nu-i nimic, ti-o "trag" si eu,
iubita mea,
pe canapea.
Si dupa nopti tarzii, juram iubire-
stiu ca-i putin-
dar atat pot.
Sa te platesc-imi ceri prea mult-
te linistesc cu un sarut.
Si-apoi, de veghe-n patul cu tigari,
stam eu-Petra.
Domnita!

Femeia

Ma, tu esti femeie, dar eu?
eu sunt barbat?
ce diferenta?
de sex?putem schimba.
as vrea sa fiu ca tine.
sa am sani, sa pot minti mereu,
sa ma folosesc de mai multi,
sa stiu sa zambesc,
sa ma indragostesc ca o proasta,
de 10 ori pe zi si
sa nu ajung a iubi un cersetor cu o inima mare.
Mai femeie,
tu esti enigma vietii mele!

Se intampla ceva. Ceva sigur. Oameni mor, lumini se sting, se desprind-usor, usor- si ne lasa pe noi sa guvernam o lume dezordonata. Dumnezeu sa-i odihneasca. Prea mult pe care-i stiam au murit. Lumea se miceste. Lumea mea, cel putin. Nu pot sa ma intregesc. M-am desprins din sufletele celor pe care i-am iubit si, in curand, n-o sa-mi ramana sa ma iubesc decat pe mine. Asta o sa fie al dracu de greu. Momentan, astept ziua de maine. Atat mi-a mai ramas. Pe maine.

Rasarit de iubire

A trecut ceva timp de cand nu am mai tastat cateva cuvinte de suflet aici, pe blog. Am uitat sau nu am avut chef. Amandoua. Acum scriu, amintindu-mi ca poti iubi si fara sentimente. Fara atingeri echilibrate sau priviri subtile. Suntem tineri, iubim si noi in felul nostru. Dragoste pe plaja, rasarit demential si noi. Care noi? Nu mai suntem noi. Suntem umbre, umbre care s-au contopit demult, undeva. Suntem un triunghi, sau un patrat sau un cerc sau... suntem ceva. Acum sunt cuminte. Nu mai mai indragostesc, decat atunci cand vei veni si ma vei lua de mana si-mi vei saruta buzele arse de soare. Dar asa, gentil, sa nu te grabesti. Oricum te astept. Pana la urmatorul rasarit din mare.


P.S. Ce n-as da sa fiu betiva, sa nu-mi dau seama de iubirea potrivita.