marți, 2 februarie 2010

Aripi


As dori sa stiu sa vreau mai mult
sa simt fluturi cand sarut
sa-mi musc trupul plin de vanatai
sa cladesc zgarie-nori
sa fumez iarba pe malul marii
sa cant romante in mijlocul serii
sa am prieteni mai multi de-o mie
dar sa-mi fie si ei mie
sa stranut cu gandul la o papadie
sa stiu ca exista fericire
sa stropesc cerul cu albastru-deschis
sa sfarsesc doar intr-un vis
sa fluier pana-n zori
sa ma amestec intr-un praf de culori
sa fac lumea sa se-nvarta
sa-i aud … sa-i aud cum canta
sa beau apa de izvor
sa curga sange de invingator.
As dori sa stiu sa vreau mai mult
insa, oricum, toti se duc
si ramanem noi, suflete goale
admirand aceeasi stare.

Fugi in lume!Fugi, copile!
Ia cu tine
si soarele si luna
si fa-ti coroana din margaritarele ploii!
Tu ia cu tine si pacatul de a nu cunoaste tot,
iar daca te intorci candva,
sa fie intr-un apus de vara.

N-as dori sa stiu ca stiu ceva,
ca pot picta cerul,
ca pot vedea fericirea,
sau ca pot gusta praful
de ciocolata.
Vreau doar sa ma scald in apa marii,
sa fac baie cu paunii,
sa-mi rostesc un sens al vietii
si...sa mazgalesc peretii.

Cam atat, pe viitor
Tu alegi cu ce-o sa zbor!

Un comentariu:

Andi spunea...

Dupa ce citesti o asemenea poezie iti e greu sa te mai gandesti la "Taierea aripilor"
:*:*:*